el se născuse cu două mâini stângi

dimineaţa strângea lucerna
şi privea la cei doi sori
care răsăreau şi urcau unul după celălalt pe cer

mai târziu se odihnea preţ de un ceas
între cele două ore 12 ale amiezilor sale
apoi relua lucrul

între primul şi cel de-al doilea crepuscul mereu se întorcea acasă
cu doi saci mari plini cu lucernă

unul pe umărul stâng
iar celălalt
pe umărul stâng

îi trântea pe prispă aprindea o mahoarcă şi se punea pe scris

inutil să mai spun că scria cu mâna stângă la fel de repede şi de bine cum scria cu mâna stângă dar cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni
niciodată
cu toate că mulţi după aceea au venit, au strâns lucerna au privit răsăritul s-au odihnit la amiază
s-au întors acasă pe seară cu doi saci plini pe care i-au trântit pe jos au aprins o ţigară
şi s-au pus pe citit

au fost doar norocoşi fără să ştie şi atâta tot

au trăit o oră-n plus pe lângă câmpul cu lucernă
unde în mod normal dacă ai puţină inspiraţie poţi să mori
de două morţi

o dată