luni

gunoierii spală orașul
o femeie își întinde părul lung pe sârme și se leagănă-n el
biciclete cu roți uriașe intră în visele copiilor
noi ronțăim mere pe băț și ne uităm cum
o valiză se desface își ia zborul peste semafoare cad din ea petale petale
câteva secunde gunoierii se opresc din spălat uitându-se la cer
pe furiș zâmbim străbatem piața cu porumbei în sunet de acordeoane
urcăm în teatru suntem singurii netatuați din balconul de pluș
luna pe un perete ca un buton auriu de la o altă sonerie scânteiază
trece o mașină veche pe străzile goale și furnică asfaltul
un concert începe de la buzele noastre până în sud
miroase a vanilie mâncăm din aceeași prăjitură cu o linguriță de argint
doi elefanți ne așteaptă la poarta orașului ne vor duce cu ei
din visele noastre vin toate drumurile și acolo se întorc
luni e un ceas stricat luni e o eternitate
Comentarii
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
Un text care mă duce cu gândul spre tablourile lui Michael Cheval, unde un pian e mai mic decat o tufă de liliac, balerinele dansează pe luciul apei sub umbrele de ploaie suspendate între Cer şi Pământ, o fetiţă merge cu bicicleta pe nori şi totul are o atmosferă de firesc...
Multumesc, ati intrat asa inspirat in atmosfera poemului, nu pot decat sa ma bucur; si da, asocierea cu Michael Cheval e valabila.