încep în fiecare zi terapia cu iluzii
schimb puţin amintirea cu tine
am nevoie de un strop de nebunie
alt gen de uimire 
ceva între divin şi periculos
un fel de kinder cu surprize ceva
care să-mi împrumute sentimente noi

încerc să conving clipele să-şi facă iarăşi
loc între palmele noastre
e greu să trăieşti cu atâtea buruieni perverse
sub piele cu tristeţea plutind ca nufărul
pe ape mlăştinoase

dau înapoi timpul până devine copil
o secundă îmi scapă printre degete
îmblânzeşte aerul creşte în ghivece la ferestre

nu mai caut fărâma de iubire lipsă
îmi construiesc o lume nouă 
mică doar cât o piersică

mă cuibăresc în ea şi aştept
să mă nasc din nou