mi-ai prins ideea în căuşul mâinilor tale
la început nu ai ştiut ce să faci cu ea
apoi ai suflat-o uşor ca pe o bezea 
ţi-era un pic teamă să o pui în sân
norocul ţi-l faci singură mi-ai spus în una din zile

apoi te-ai întors cu spatele la soare
n-am fost obişnuit cu răspunsul imediat
mi-ai luat inima
te-ai uitat la ea ca la o bijuterie şlefuită
ai încercat-o cu dinţii
nu mă aşteptam să-ţi văd ochii scânteind de atâta fericre
ca şi când ai muşca dintr-o prăjitură

pentru asta am rupt în mâini linia orizontului
din ea să fac cratimă numelui tău
la fiecare despărţire prin silabă