suntem prinşi unul de celălalt
uşor devii femeia cu pielea lipită de mine
m-am hotărât unde voi face un loc pentru lucrurile tale
am pregătit sufletul l-am curăţat pentru tine
frumuseţea te prinde bine ca o bunătate moştenită de la părinţi
mâna ta încă o mai ţin lângă obrazul neras
noi iubim serile în care scoatem săruturile la aer
uităm să clipim ca şi când nu ne-ar interesa timpul
oricât de mult ne-am mângâia 
tot nu ne-am sătura s-o luăm de la capăt
eşti frumoasă în orice gând ce vine spre mine
de-o fi nevoie voi merge chiar şi la capătul lumii
să te sărut
înainte de a mă lega noaptea de drumuri
până una alta tu încălzeşte ceaiul
inima deja o simt rece
ca o cămasă purtată noaptea trecută