imaginile realului ne amestecă
se suprapun trăirilor, gândurilor
viaţa rotunjită ca o oglindă de buzunar
captează reflexia frigului si a isteriei
apoi se spală pe mâini

nimeni nu mai crede
într-un fundal negru
mânjit de atâtea pâlpâiri
şi nimic constant

ironia se simte
în duhoarea frecţiilor zilnice
pline ca secţiile de dezintoxicare

nu mă întrerupe
îmi recunosc propria-mi stare
după greşeli

aş putea în schimb să repar senzaţia de teamă
să o pun pe picioare
apoi să o port cu mine
sub braţ ca pe un ziar uitat deschis la pagina
matrimoniale