Seara...
epiderma ta e o coajă de măr
cu gust de cherimoya
stai la masa de lucru
biserica rusă
îşi cheamă în fundal îngerii
la înţelepciune
tu-i numeri
vezi că unul lipseşte
te-nfurii
strigi ,,pleacă’’
câinele iese
aleargă, sare, vede
pe plajă ştiuca
(zvârlugă-ntre constelaţii, desmierdată de stele)
câinele latră
laşi totul şi ieşi
pe plajă luna
câinele tace
îngerul se-ascunde în ştiucă
în tine, luna şi umbra...
Comentarii
pe mine ma intriga finalul, semn bun:) are o doza de mister, nu te lasa sa pleci, vrei sa intelegi la ce intamplare neobisnuita esti invitat si deodata esti prins acolo, in magnetismul cuvintelor si ti-e bine
-
continuare...elena istrati29 Iun 2015
Intuiţia feminină a descoperit că în final e un sâmbure de continuare... de altfel, şi apa şi luna sunt elemente feminine :) Mulţumesc, Elena !
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Cine a acordat penițe de aur
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
Chiar mi-a plăcut expresia: „îngerul se-ascunde în ştiucă”. Merita o poveste întreagă.
Întrebare: sînt intenționate spațiile acelea lăsate la versurile 1 și 5?
Primele versuri sînt puțin ambigue: cine are gust de cherimoya? epiderma sau mărul?
Textul are și porțiuni care mie mi se par subțirele:
- biserica își cheamă îngerii
- câinele iese aleargă, sare, vede
- constelaţii, desmierdată de stele (cam pleonastic).
Spaţiile sunt o greşeală, voi corecta... Ambiguitatea se iartă poeziei, nu şi matematicii. Dar dacă tu ai făcut observaţia aceasta (precum si urmatoarele...) e un semn ca trebuie, după un timp, să mă mai aplec asupra textului. Multumesc de atenţie, Virgil!