mitrea
, ăsta al floarii era luat de nebun
ducea vitele unde era iarba mai grasă şi mai
verde frunza din care cânta horă de iele
fragede iubeau
libertatea şi câmpul lui
Dumnezeu nu venea să le ia
la rost
le vorbea cu nişte cuvinte
neînţelese idile pentru
vedenii umbrele nopţii cădeau din copaci
de prea coapte
lună plină găleata cu apă rece ducea o fetişcană
cu faţă senină cerul pistruiat dădea fuguţa
la fântâna din deal
inimile păsări în voia dorului
pereche
mâinile ca două aripi de fluture
se întâlneau
iubirea este ploaia care se aruncă deodată
peste trupurile lor porţi închise
ermetic fulgerul nu le poate despărţi
îi plăcea să-l întrebe lumea de ielele lui
cum creşteau răul nu-l ajungea până când
un bici mânios din mâna unui duh afumat ca un bărbat gelos
noaptea l-a tăiat în două ca pe un copac uscat
fetişcana lui îi cară apă din fântâna rece
te pomeneşte mitreo
legănându-şi rochia neagră
pe-o moarte
ai dat ultimul cântec de frunză
Comentarii
minunat text cu atmosfera lui de basm popular, fantasticul asa frumos acuarelat parca, fiecare strofa are centrul ei de greutate, totul este echilibrat, expresiv si mi-a placut tare ploaia care se arunca peste trupurile lor ca niste porti, ermetic parca suna un pic pretentios, bine inchise as zice eu
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Cine a acordat penițe de aur
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
...
şi eu care auzisem că drpgaicele ar fi zâne bune...
altfel, un poem deosebit de frumos
Young Sister, este un poem zidit pe amintiri. cu cât ne depărtăm de lucruri care ne-au marcat cumva, cu atât revenim mai des asupra lor, cu atât ne sunt mai aproape mental şi sufleteşte.