nu-mi spune 
te rog nu-mi spune că te-am uitat 
pe banca de lângă izvorul numărul șapte 
picăturile sapă în lemnul vechi 
ca o absență la margine de gând 

nu-mi spune 
te rog nu-mi spune cât de romantic 
plouă timid printre ace de brad 
aburul înconjoară soarele 
ca un somn adânc neliniștea 

nu-mi spune 
te rog nu-mi spune unde sunt 
pe drum spre casa zilei de mâine 
miroase a palisandru și a tămâie 
ca o raclă prețioasă într-o biserică de țară 

nu-mi spune 
te rog nu-mi spune cum arde când tac 
alături de cana cu ceai de iasomie 
rândurile scrisorilor tremură 
ca o herghelie de mustangi