Anul acesta Hermeneia.com va împlini 10 ani de existență. Cred că nu există mod mai bun pentru a celebra acest lucru decît prin a transforma Hermeneia în ceva, sper eu, mai bun. Probabil, dacă voi avea timp, voi scrie cîndva un text despre acești ani. Dar mă va bucura să citesc și amintirile altora despre acest subiect. În orice caz, aș vrea să fie clar că nu am uitat ce am promis în articolul - despre închiderea site-ului Hermeneia.com .
Mărturisesc, am fost oarecum surprins de obstinația cu care unii ar fi dorit(s-ar fi bucurat) de închiderea definitivă a Hermeneia.com. Nu am prea înțeles de ce și de unde atîta resentiment. La urma urmei există sute de mii de site-uri pe internet care nu sînt mai „benefice” ca hermeneia.com și totuși nimeni nu se agită pentru închiderea lor. Sînt tentat să cred că, în ciuda faptului că nu are o activitate fantastică, hermeneia a reușit probabil să facă ceva, de vreme ce unii simt nevoia asta profundă de a se agita împotriva ei. În orice caz, nu despre asta am vrut să scriu aici, dar a fost și acesta un element în decizia mea pentru a creiona o abordare nouă, acum după aproape zece ani.
Deci, am găsit de cuviință, în Consiliul Hermeneia, să continuăm. Deși continuarea va fi într-o mare măsură, diferită. Ne-am gîndit la diferite soluții și cred că am găsit-o pe cea mai bună, deși este posibil să nu bucure pe toată lumea, cum este de asemenea posibil să atragă pe alții. Pentru că va presupune schimbare. Am în general oroare pentru propaganda comercial-istă, și de aceea am să vă scutesc de triumfalisme de genul „totul va fi de 10 ori mai bine” sau „veți avea satisfacții deosebite pe viitoarea hermeneia”. Sau „Nu veți mai avea nici un fel de probleme.” Habar nu am cum va arăta viitorul din absolut orice punct de vedere. Dar sper că ceea ce am început să construim în culise cu privire la noua Hermeneia să fie bine făcut, util și benefic pentru încercările noastre literare.
Vor exista, vom posta aici, vă asigur, mai multe texte clarificatoare, de genul acesta, înainte de a purcede la schimbare. Și vă asigur că ne vor interesa comentariile, răspunsurile, observațiile, întrebările și propunerile voastre. La modul cel mai serios și sincer. La modul real, Hermeneia nu poate (și nici nu ar trebui) să existe fără și/sau separat de membrii ei. Dar în același timp, implicația este că dacă ei, membrii Hermeneia, nu vor să se implice, nu vor să fie decît beneficiarii unui spațiu de publicare și atîta tot, atunci Hermeneia nu mai poate și nici nu ar mai trebui să existe. Eu pot să depozitez toată biblioteca congresului american pe un usb drive. A avea texte publicate sau disponibile undeva, on sau off-line, nu mai este o problemă pentru nimeni astăzi. Ceea ce vrea Hermeneia să ofere nu este doar depozitare de texte sau liste de nume. Este și trebuie să fie cu mult mai mult. Și, deci, mi-am pus și eu întrebarea „De ce Hermeneia?” Ce rost are? De ce aș continua? De ce ar publica cineva aici și nu în altă parte. Faptul că este pe gratis are o foarte mică importanță. Există zeci de mii de lucruri pe care le poți face pe gratis pe internet. La urma urmei nici a publica o carte pe hîrtie nu mai este mare brînză. Sau pe dvd. Și nici nu ar trebui să fie. Toată această „dramă” a publicării, de la papirus la tipar, și de la tipar la internet, este doar o dramă a suportului material și a prețului tehnologiei. În esența ei, o dramă falsă. Important nu ar trebui să fie faptul că un text este publicat și disponibil. Ci valoarea artistică, literară, intrinsecă a acelui text. Și, de ce nu, numele autorului său. Din păcate, ca de atîtea ori în istorie, am pierdut perspectiva corectă între conținut și suportul material.
Deci, întrebîndu-mă, „de ce Hermeneia?”, am ajuns la concluzia că răspunsul nu poate fi doar cantitativ și nici numai tehnic. Răspunsul trebuie să se găsească în zona calitativă. Adică, cititorii, probabil, vin, și revin, pentru a citi texte, poezii, proză, bune și foarte bune. Și pentru a citi ce mai publică anumiți autori, sau alții. La rîndul lor, autorii se străduie să publice texte bune și foarte bune. Cei care se înscriu pe Hermeneia speră să învețe să scrie texte bune și foarte bune. Iar textele proaste, mediocre sînt în general descurajate, și uitate. Chiar dacă, uneori, unii se străduie să le îmbunătățească. Deci Hermeneia există din dorința de a scrie și citi, texte literare bune și foarte bune, din dorința de a scrie din ce în ce mai bine.
Dacă acesta este adevărul, atunci care sînt criteriile de care aș trebui să țin seama pentru ca, eventual, să ajung cît mai aproape de această țintă? Și am ajuns, după experiența acestor zece ani, la concluzia că există trei criterii care guvernează toată această problemă: criteriul Regulamentar, criteriul Tehnic și criteriul Literar-Artistic.
Am să scriu cîteva cuvinte despre fiecare pentru ca atunci cînd vom descrie cum va funcționa noua Hermeneia să înțelegem cu toții același lucru.
Criteriul Regulamentar.
Sînt conștient că e o formulă care în general nu place. Deși mi se pare oarecum bizar să întîlnești oameni care subscriu de bună voie și nesiliți de nimeni unui Regulament de ordine interioară pentru ca după cinci minute să te considere tiran sau dictator dacă dorești să respecți acel regulament. La urma urmei ar fi putut foarte bine să nu intre în acel contract. Există apoi oameni care au acest vechi obicei de a lua în glumă orice lucru care ar trebui luat în serios și cărora nu le vine să creadă că termenul de „regulă” înseamnă chiar regulă. Îmi este greu să înțeleg cum se descurcă astfel de oameni în viață. Există și alții care cred în mod onest că dacă stăm de vorbă despre artă, artiști și literatură atunci „all bets are off”, adică este cam fiecare cum apucă, pe românește. Adică cred că, prin definiție, literatura și regulile sînt două chestii incompatibile, și dacă ții neapărat să respecți niște reguli de fapt ucizi literatura. Există și alții care cred că regulile sînt bune pentru… alții dar nu pentru ei. Ei sînt prea talentați și prea valoroși ca să respecte reguli la care au subscris în mod voluntar. Din acestea, și din poate alte motive, am avut destule discuții, interminabile uneori. Am descoperit că unii m-au numit hitlerenco, etc. Ei bine, cred că a trecut suficientă vreme pentru toată lumea încît să nu mai fim nevoiți să echivalăm o societate civilizată cu nazismul.
Deci, de la început am hotărît pe Hermeneia.com, că este benefic, pentru tot ce încercăm să facem aici, să respectăm cîteva reguli clare în special în legătură cu textele pe care le facem publice. De exemplu, să nu publicăm texte plagiate sau care conțin plagiat, să nu publicăm texte care nu au titlu sau au un titlu neinteligibil, să nu publicăm texte pornografice sau care conțin pornografie, texte care incită la ură, rasism, texte care promovează profanarea, texte publicitare, texte prin care sînt hărțuiți membri Hermeneia, etc. Toate aceste lucruri au fost și vor fi prevăzute în Regulamentul viitor. (O notă specială aș vrea să fac cu privire la textele care conțin elemente sexuale în mod explicit. Voi avea o precizare specială despre acest fel de texte pentru că intenționez ca anumit texte de acest gen să poată fi permise. Este o discuție puțin mai lungă.)
Deci acesta este criteriul Regulamentar, și nu cred că vreo comunitate literară poate exista fără el, indiferent cum îl definește și configurează. Din acest punct de vedere un text publicat pe Hermeneia va putea fi considerat (1) inacceptabil, (2) necesită corectări și (3) acceptabil. Indiferent de alte aspecte, de natură tehnică sau literară, un text va fi privit (și trebuie să fie privit) la început din acest punct de vedere în primul rînd de către autorul lui, apoi de toți ceilalți membrii Hermeneia, și în final de către editori.
Criteriul Tehnic.
Cel de-al doilea criteriu este criteriul tehnic. Și se referă la aspectul formal al textului. În primul rînd scriem în limba română. Acest criteriu circumscrie apoi, elemente legate de gramatică, lexic, ortografie, așezare în pagină, punctuație, reguli tipografice, elemente HTML, media, etc. Din punctul de vedere al acestui criteriu textele pot fi considerate (1) necesită corectări sau (2) acceptabile. Sînt convins și cu privire la acest criteriu, că nici un site de literatură care se ia in serios nu-și poate permite să accepte scrisul neglijent sau incorect gramatical.
Criteriul Literar-Artistic.
Odată ce un text a devenit acceptabil din punctele de vedere Regulamentar și Tehnic, ne putem apropia de el și îl putem judeca artistic. Indiferent de felul cum vom face această judecată. Iar modul acesta de funcționare este propriu oricărui site literar cît și oricărui concurs literar. Iar un site de literatură nici nu ar trebui privit sub un standard inferior standardului unui concurs de literatură. Și, la urma urmei asta și dorim să devină Hermeneia, un spațiu în care cei ce scriu să se întreacă în mod permanent. Dar o întrecere nu poate fi reală dacă nu sînt considerate și respectate niște reguli minime.
Poate reiterarea acestor criterii a părut unora banală, dar am ținut să o fac pentru a mă asigura că vorbim cu toții aceeași limbă. Evident, mă interesează și modul cum priviți voi aceste lucruri, dar în esență acesta este modul nostru pe care îl dorim simplu și clar.
Despre felul cum intenționăm să funcționeze Hermeneia pe viitor veți putea citi în textele ce vor urma.