Pentru că…
, Cu toate că…
suntem pe aceeaşi stradă deşi arhicunoscută e alta o experimentăm şi ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părţile cum alţii suntem şi ea nu mai este …
Cu toate că…
ne întâlnim în cârciuma nenorocită de ce dracu' ne dăm întâlnire în acelaşi loc infect care ne face greaţă şi pe care îl căutăm totuşi cu fervoare mereu şi mereu pentru că şi greaţa asta are alte nuanţe mereu altele pe care fiecare dintre noi nu le putem defini într-un fel anume şi nici ele …
Cu toate că…
dimineaţa ne trezim în pat cu altcineva decât noi înşine deşi noaptea în somnul profund fără vise am fost identici (cu cine?)…
Cu toate că…
am plecat împreună către… deşi ea a rămas acasă visându-se fericit-violată ascundu-şi pudic-pervers goliciune sub plapumă cătându-mă în locul de lângă ea gol plin de somn…
şi… etc.
Pentru că…
uneori un poem orfan de singurătatea propriului înţeles cade adânc în spaţiul dintre cuvintele din care muşcăm mântuiţi …
Comentarii
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Cine a acordat penițe de aur
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
imi place, nu stiu de ce imi place, l-am tot recitit, am senzatia ca trisezi cumva, te folosesti de un oarecare truc sa tii cititorul langa text, dar parca la final, nu ramane cu mare lucru:)
la final n-ai ramas cu mare lucru, ma bucur ca ti-a placut
dacă tot a fost refuzat acest final, îl pot lua eu? sau se licitează?
oricum... mă înscriu!
Adrianna,
Am sa-ti spun o anecdota (pe care am mai spus-o cu alte ocazii, dar care-mi place mult si cer scuze c-o repet).
Un om avea o oaie. Oaia fuge de-acasă şi el pleacă s-o caute. Trece un deal, o vale si da peste unu' care cosea fan si incepe sa-i povesteasca ca oaia i-a fugit de acasa si-l intreaba daca n-a vazut-o cumva. Al' de cosea fan isi vede de treaba si, intr-un tarziu, deschide gura: "Eu cosesc de aici pn'aici"! Omu' cu oaia vazand ca n-are cu cine vorbi, pleaca mai departe. Mai .trece un deal,, o vale, şi găseşte oaia care fătase un miel. Ia oaia şi mielul şi porneşte înapoi. După o vale si un deal dă peste cel care cosea fânul şi începe să-i povestească cum a avut o oaie, cum ea a fugit de acasă, cum a pornit s-o caute, cum a dat peste el, acela de cosea fânul care i-a spus "Eu cosesc de-aici pan-aici" şi, plecand mai departe, în final a gasit oaia care mai şi fătase un miel, si de bucurie vrea să i-l facă cadou mielul... Acela se opreşte din cosit, sa gândeşte profund scărpinându-se-n cap şi zice: „Eu cosesc de-aici pân-aici!”. În timp ce ei se ciondăneau, apare un tip călare care descalecă în dreptul lor. Excedat, omul cu oaia începe să-i povestească cum a avut o oaie, cum ea a fugit de acasă, cum a pornit s-o caute….cum de bucurie că a găsit-o şi făcuse şi-un miel vrea să-il facă cadou cositorului de fân peste care tocmai a dat din nou şi care-i zice că el "coseşte de-aici pân-aici". Acela cu calul se uită bine ba la unu, ba la altul, se scarpină şi el în cap, se mai foieşte, răsuceşte şi zice: "Dacă calu-i al tău, atunci ia-l!".
Concluzia cu finalul, trage-o singura. Dar oaia si mielul le pastrez..