Orice-am face, orice-am ști
timpul nu-l putem opri
curge lin necontenit
spre reperul infinit

Ducând dorurile noastre
în genunile albastre
clipele de fericire
în adânca rătăcire

Dragostea noastră de viață
într-un spațiu plin de ghiață
bucuria de trăire
în amara amăgire

Cum să facem, Doamne sfânt
să ieșim din labirint
s-avem pacea sufletescă
și iubirea pământească

Și te mai rugăm, Părinte
să ne dai atâta minte
să-nțelegem rostul lumii
și izvoarele luminii

Să ne bucurăm de lume
până vom intra-n genune
să trăim clipă de clipă
pe a timpului aripă