Toată această tevatură începuse să mă obosească. E adevărat, până atunci, în acea seară de octombrie, trecusem prin mai toate fazele „iniţierii” noastre, îmi amintesc doar de ultima întâlnire în vila lui Vlad, în jurul aceleiaşi istovitoare mese care, împreună cu cele 10-12 scaune formau singurul mobilier de strictă necesitate rămas nevândut din casă când, după trei porţii de mescalină, Mihaela, pe care o doream şi ea mă dorea dar eu nu mă puteam niciodată concentra asupra dorinţei mele sexuale pentrucă simţurile mele fugeau ca nişte iepuri în direcţii foarte diferite iar ea era o femeie foarte frumoasă care avea o reputaţie straşnică de a nu fi fost la viaţa ei satisfăcută de niciun bărbat iar eu nu-mi doream ca totul între noi să înceapă cu un eşec, dacă femeia nu are orgasm cu tine mai bine ţi-o tai cu mâna ta măcar aşa curge un pic de sânge, deci Mihaela a spus atunci, nu-mi mai amintesc ce i-am zis eu, aceeaşi vorbă „mă laşi?” şi apoi a lăsat ea capul pe spate şi şi-a aruncat ochii peste cap de parcă ar fi vrut să-i lipească de tavanul acela din sufrageria lui Vlad care nu mai era zugrăvită de când muriseră ai lui cred că înecaţi sau omorâţi nu ştiu că el nu vorbea despre asta decât rar şi mereu atunci când noi oricum nu mai puteam să ţinem minte nimic cred că şi el confunda evenimentele nu m-ar fi mirat, iar gestul ei mi-a provocat aşa o stare de cădere în gol de am simţit că sunt într-un avion în vrie şi apoi ne-am trezit toţi grămadă pe nişte paturi de spital înconjuraţi de nişte oameni care ţipau îngrozitor de tare şi care ne-au dat pastile colorate şi apoi ne-au trimis acasă cu nişte hârtii în mână cu care niciunul dintre noi nu îşi mai amintea ce a făcut atunci când, după cum spuneam, toată această tevatură începuse să mă obosească, în acea seară de octombrie.

M-am ridicat în picioare oarecum solemn şi destul de penibil pentru că mă simţeam mai înalt şi mai înclinat decât turnul din pisa şi le-am spus că eu vreau să mă las, că familia mea a început deja să se îngrijoreze, că fata mea a crescut mare şi nu trebuie să ajungă ca mine, că am găsit un stabiliment ok pe lîngă câmpina unde dau de mâncare şi noaptea (nouă ni se făcea foame mai ales noaptea) şi că asta e. A urmat un moment de tăcere care mie mi s-a părut că a durat circa două ore şi douăzeci de minute după care Mihai (pe care îl cunosc din liceu, pe vremea când eu eram mereu primul iar el al doilea, asta inclusiv la nevastă-sa pe care a luat-o fată mare cu convingerea că două lucruri nu se observă, urma lui Dumnezeu în lume şi a bărbatului în femeie) a zis „eu propun ca Andu să fie crucificat”. Atunci s-a petrecut ceva cu adevărat extraordinar (şi spun asta gândindu-mă că nu aş spune-o dacă nu ar fi fost chiar aşa) şi anume Mihaela a găsit potrivit să se ridice şi ea în picioare lângă mine şi să înceapă să se dezbrace cu nişte gesturi prelungi care mie mi s-au părut a fi durat circa trei ore jumate până a rămas goală-goluţă, aşa cum eu nu o văzusem niciodată pentru că, sunt sigur că v-am mai spus, dorinţa mea sexuală în ceeace o priveşte pe Mihaela nu a reuşit niciodată să se materializeze într-un act sexual care, deşi ratat, ar fi putut măcar să mi-o înfăţişeze pe această frumoasă femeie goală, aşa cum o făcuse Dumnezeu când o făcuse, pentrucă nici câţi ani avea Mihaela nu ştiam, asta nu avea pentru nimeni nicio importanţă, doar pentru cei care ne cunoşteam din copilărie, dar eram puţini, eu cu Mihai şi Vlad cu Elena care însă nu era atunci acolo, în acea seara, Vlad ne-a spus că Elena e ok înainte să-l întrebăm noi despre ea, înainte ca Mircea, cel bătrân îi ziceam pentrucă avea o barbă imensă lăsată să-i ascundă cele trei mari cicatrici pe care le-a căpătat cu ocazia celor trei aniversări ale căsătoriilor sale când a dat cu bărbia de podea pentru a vedea cum sună cimentul când e lovit de un os rezonant cum este cel mandibular, deci cum ziceam Mihaela ni s-a înfăţişat goală cum nu o văzusem niciunul dintre noi până atunci (mai puţin Mihai, dar aveam să aflu asta abia mult mai târziu) şi a zis „eu voi fi crucea lui Andu!”

Atunci Vlad a râs cu acel râs care, la fel ca şi toată această tevatură, începuse să mă obosească fiindcă Vlad mereu râdea într-un mod cu totul aparte când ne cerea să-i dăm înapoi banii pe care ni-i împrumutase, dar el avea bani destui, nu mai avea părinţi de care să aibă grijă, îi rămăsese o vilă imensă complet mobilată de pe urma lor când muriseră nu ştiu de ce, cred că electrocutaţi în baie sau ucişi în somn, ce mai contează, deci el avea bani şi era normal să ne dea, dar el râdea mereu când îi cerea înapoi pentru că pe noi ne apuca aşa o stare de incertitudine când îl auzeam şi apoi un vertij şi dup-aia povesteam ce tare a fost că era să ne stea inima şi cum am simţit fiecare pulsul în cap şi apoi în ochi şi apoi în urechi până rămânea un ţiuit prelung şi care nu se mai termina decât când cineva ne dădea o înghiţitură împingându-ne-o cu degetul în fundul gurii, deci Vlad a râs şi a zis „ok, hai să-l crucificăm pe Andu peste Mihaela”

S-au ridicat vreo doi-trei de la masă, sau mai mulţi nu-mi dau seama, m-au dezbrăcat, Mihaela s-a lungit pe podea, m-au suit peste ea aşa inert cum eram, Mircea a topit două pastile de fortral, le-a răcit, le-a băgat în două seringi şi apoi ne-au înţepat. „Fă dragoste cu ea dacă mâine vrei să te laşi”, am mai auzit cuvintele lui Vlad ca un gâjâit de porc înjunghiat, apoi nu-mi mai amintesc nimic.

Toată această tevatură începuse să mă obosească atunci când l-am sunat pe Vlad şi l-am întrebat dacă nu vrea să ieşim la o bere. El mi-a zis „ok, bătrâne, unde?” „Păi... unde zici tu” „Hai la mine” mi-a spus şi pe drum mă gândeam dacă să-l întreb sau nu despre Mihaela, mărturisesc, începuse să mi se facă dor de ea, trecuseră vreo doi ani de când nu o mai văzusem însă nu puteam să uit copilul pe care am zis că o să-l facem împreună şi că o să fie băiat, că o să-i semene ei, adică o să fie un talentat şahist sau un astronaut sau un grădinar, mă rog, orice are legătură cu ars combinatoria, şi m-am hotărât că oricum, nu am nimic de pierdut dacă îl întreb, Vlad e prietenul meu de-o viaţă, lui nu-i pasă, el are o familie bună, are bani câţi vrea el şi fetele roiesc în jurul bmw-ului lui decapotabil şi mi-a demonstrat de multe ori că ştie să înţeleagă şi problemele mele, atunci când i-am zis că m-am îndrăgostit de Mihaela mi-a spus să am răbdare şi am avut multă răbdare dar întretimp s-au mai petrecut nişte lucruri neprevăzute cum ar fi că Mihai, prietenul meu din liceu s-a căsătorit cu Lucia, care fusese prima femeie cu care petrecusem o noapte nebună de dragoste, şi asta pentrucă ea nu ştiu ce o apucase, dar m-a luat la ea acasă şi aproape că m-a violat, n-am înţeles de ce a făcut asta, apoi am văzut că era virgină ca şi mine de altfel şi m-am speriat puţin dar am ajuns acasă la Vlad şi m-a întâmpinat ca întotdeauna maică-sa cu aceeaşi ţinută impecabilă „ia loc Andule îl chem pe Vlad imediat”, apoi a dispărut ca o nălucă din livingul acela imens, mai mare decât tot ce eu îmi puteam închipui pe atunci că e mare pe dinăuntru cu excepţia probabil a casei poporului iar după vreo două minute a apărut Vlad cu două halbe de bere aburite de la congelator le-a pus jos, ne-am strâns mâinile şi m-a întrebat „what’s up, old man?” Am băut întâi o gură de bere cu gâtul uscat de pe drum apoi l-am întrebat fără introducere, dacă mai ştie ceva de Mihaela.

Îmi amintesc cum a râs (ca Vlad nu râde niciunul dintre prietenii mei, niciodată nu voi înţelege de ce) şi mi-a zis „cum, n-ai aflat?” „Nu” i-am răspuns.
„Păi Mihaela e în Italia acum. Mihai a divorţat de Lucia, a lăsat-o cu doi copii acasă şi a plecat cu Mihaela în Italia”

Mi-am desprins ochii din privirea lui Vlad şi m-am uitat afară.

Începuse să ningă, era totul alb şi nu era nici măcar iarnă încă.