Cântecul tău, Harishima


hei tu nu ştii cum se joacă Harishima cu mâinile cele două ale
infinitului care cade
cum le spală de tină cum le înverzeşte
în mâinile sale
cum se gândeşte la
tine
Hanayome
de ce oare bate
clopotul ăsta alb de deasupra?
da
e doar un clopot de stârnit flori de piersic…
părul lung prins la spate/ sandalele cu care păşeşte pe nisipul fierbinte
haina lui albă
şi
mărul care dă
să se rupă
alături...
nu spune nimic/el intră în templu
mâinile lui frumoase căuş ca şi când ar închipui astfel un înger
ca şi când ar ocroti, cu adevărat, un
înger în
palme
al tău oropsit Harishima
*
nu ştii de ce îi spui, totuşi, "iubire"
acestui templu japonez
pe care îl clădeşti, Hanayome
din hârtie de orez
când îţi iese, cu adevărat, acest dificil origami
pesemne o floare de tei care cade
ţi-a şoptit
unde
e, cu adevărat, Harishima
el încă vorbeşte vrute şi nevrute cu îngerii
ştii
lămpaşele roşii au ajuns cu bine în vale
lumina a ajuns cu bine în vale
Hanayome
*
de ce
susură apa
frumoasă Hanayome
pentru iubitul tău, Harishima?
firul ăsta de apă curată
oglindindu-ţi degetele tale, Harishima,
în timp ce-ocroteşti…
nu pot să spun
cum îmi cânta deunăzi Harishima
să tac
ca şi când voi nu v-aţi fi rătăcit niciodată
căci
pe cer
se trezeşte femeia cu chipul ei moale
rotund
şi galben, galben de
ură.
Comentarii
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Cine a acordat penițe de aur
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
ce atmosfera frumoasa are acest poem, te smulge din trafic si te aseaza undeva la marginea lumii, unde simturile isi recapata drepturile si timpul se masoara in clopote albe; nu e usor sa scrii in spiritul acesta, chiar trebuie sa practici cumva cel putin origami:)
Mă bucur că textul a reusit să producă putina rezonanta orientală, nu prea multa, cât să fie timp pentru a încropi un origami. :) Iti multumesc pentru popas si iti ofer, asa cum pot, adica sub un pin virtual, un cântec de koto! ;)