confesiuni neinspirate
insomnia e o cameră mică, obscură
în care nu se întâmplă nimic
ochii înghit întuneric după întuneric
mintea devine albă și goală
o sală de așteptare într-un spital al nimănui
insomnia e un virus, o lipsă de continuitate
o libertate pe care nu știi să o deprinzi
încă o noapte ca asta și corpul meu
va cădea din mine rostogolindu-se de la mare înălțime
am văzut code46 am crezut că poate fi un răspuns la această nevoie de somn neîmplinită
filmele se fac după visele noastre
poate tocmai de aceea acest refuz subconștient de a nu divulga
stări de iubiri imposibile hackerilor de vise
e dimineață, camera își recapăta geometria ondulată cântă canarii vecinului în colivii
și cântecul lor e distanța nemăsurabilă dintre două lumi
posibil să nu existe nici o legătură intre mine și toate aceste întâmplări pronunț incantatoriu
somn ușor și mă întorc la
Comentarii
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
Am eu impresia sau aceasta poezie este neterminata? Sau asa apare aici.
iti inteleg nedumerirea, dar asa indecis se termina acest text
Un text interesant cu o introducere lungă, sau poate două texte comasate. După „va cădea din mine rostogolindu-se de la mare înălțime” se schimbă ideea. Eu aș fi continuat ideea insomniei, aș fi exploatat-o ceva mai mult.
Versul „stări de iubiri imposibile hackerilor de vise” sună foarte „hipstericesc” :).
Multumesc de aprecieri si lectura!
Totusi cred ca despre somn si lipsa lui si tot ce tine de starea de veghe continua textul pana la final;
mi-a placut sesizarea, 'hipstericescul':)