imaginea utilizatorului elena istrati

Tocmai la soare-răsare

bitter moon

uitasem timp de câțiva ani
starea de bine se face viperă peste noapte
și te mușcă de inimă
tocmai la soare-răsare
ies din casă ca și cum aș ieși din mine
privesc prelungirea cuvintelor
în întrebări fără răspuns
mă aplec
îmi apuc setea de umeri
o afund cu pletele în Dunăre
ea se răsucește încet
mă privește în ochi
„văd în tine soarele... îmi spune
nu-ți fie frică! uneori
Dumnezeu se prelinge în oameni”
 


Comentarii

Numărul de afișări

1510

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe de aur

Younger Sister

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com