odată ca niciodată...
elena istrati - 08/11/2015 - 08:12.
bitter moon
te iubesc cu dragoste de fruct
rotund și zemos
crescut ca din greșeală pe un câmp unde
pământul primește toate drojdiile nelumii
umil și rodnic, gata de viață
iarba ajunge la torțile cerului
ploile au miez roz și cuvinte neterminate
roua se prelinge din dansul nopții cu coapsele zilei
până acolo unde un teasc de lumină atârnă
icoana unui copil
la răsărit
Comentarii
Numărul de afișări
1625
Penițe
- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Acțiuni
- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
Mi se pare că textul s-a împiedicat „ca țiganul la mal” (doar o expresie). Imaginile sunt puternice, sugestive, ating apogeul în:
„ploile au miez roz și cuvinte neterminate
roua se prelinge din dansul nopții cu coapsele zilei”
Și apoi? Imaginea din final se potrivește în text „ca nuca-n perete” (că tot sunt plin de expresii în seara asta :) )
e sfârşit de poveste, hialin... ori de creaţie... de concepţie. :) Mulţumesc pentru apreciere!