gânduri pe val
marea e de vis precum o mare
nisipul ca de nisip
pescărușii seamănă ei înșiși cu niște pescăruși
perfect așezate toate
în ochiul meu
în această singulară dimineață
*
ca unor cai sălbatici
dau drumul vapoarelor
mărilor, peștilor
plecați, le spun
sunt doar un scafandru mic
mâine o să mușcați din mine
și nici măcar n-am apucat să
vă spun cum mă cheamă
*
am certitudinea
că unii oameni fug de mine
ca și cum aș fi o plantă pe cât de frumoasă
pe atât de carnivoră
adevărul e că nici eu
nu știu prea bine ce să mai cred
tocmai am trecut marea cu o bicicletă
și sunt gata să mă întorc în același fel
înapoi
*
am un obicei prost
deși bun
să întorc oamenii pe dos, pe față si din nou pe dos
să îi probez nu ca pe șosete, ci ca pe mănuși
într-o manieră delicată
să le simt textura, calitatea, felul în care îmi fac sau nu
răni
pe timp de vară ei știu exact de ce am cinci degete la o mână
iar eu știu cu și mai mare precizie
că mâna în mână e cea mai bună investiție
Comentarii
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
Prima strofă seamănă cu o strofă și e o strofă, dar seamănă cu o poezie și în ochiul meu nu e poezie.
„sunt gata să mă întorc în același fel / înapoi ” e tautologic, nu mă pot întoarce înainte.
Îmi place ideea ultimei strofe cu probatul oamenilor, dar ultimele două versuri mi se par total nepotrivite. În afară de asta, restul mi se par sub nivelul textelor postate de tine. Conținutul pare forțat, scris cumva de dragul de a scrie.
de citire si de opinie, cred ca as putea sa accept si asta fara sa fiu total de acord insa!:)
prima strofa, poate o antipoezie
sa stii ca scriu si de dragul de a scrie, cum mananc de dragul de a manca:)