În fotografie
rochia albastră
o purta ea
era frumoasă
și era tânără
dar nu îi stătea bine
sufletul îi era cu o mărime mai mic
nici al tău nu mai era cu măsură
cel puțin nu așa cu mi-l aminteam eu
pe vremea când fulgerul venea dinspre strană
și mă certai ,,femeie, ție nu ți-e frica să vii aici?!”
nu, mie nu mi-e frică de oameni și de jucăriile lor de lemn
rămâneam să alăptez lângă icoana Maicii Domnului
mi-era rusine când îi puneam duminica o floare roșie în văzul lumii
și mai ales în văzul femeilor de ceară, uscate și reci
tot timpul acela am purtat
taina în crucea de la gât
umbra păcatului se lungea în amiaza oamenilor în negru
te-am numit Făt frumos din lacrimă apoi am orbit
te strigam
ghearele lor înroșite de psalmi te vânau
hăituiau
o iubire crescută pe florile ereziei
,,pe el, Doamnă, pe el?!”
apoi nu mai auzeam sufletul tău micșorându-se
dar știam că te-au prins
te-am visat venind
am plâns prăbușită pe lespezi
era o biserică neagră
sunt bine, mi-ai zis
au venit măicuțele
să mă ridice
,,duceți-o! să n-o vadă nimeni... așa!”
Comentarii
as fi scris doar "sufletul îi era cu o mărime mai mic"
schimbarea planurilor si a timpilor verbelor in text, precum si folosirea prea accentuata a prozodiei face ca textul sa fie destul de greu de citit.
-
Mulțumesc de observații!...elena istrati23 Sep 2015
Mulțumesc de observații!... am făcut o corectura care sa ajute alternanța de timpuri și de planuri...
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Cine a acordat penițe de aur
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
dacă încerc să-mi imaginez ce culoare ar putea fi sufletul, mă gândesc neapărat că acea culoare este albastrul şi povestea ta confirmă;
un vot pentru cele câteva imagini intense, pline de dramatism:
și mă certai ,,femeie, ție nu ți-e frica să vii aici?!”
nu, mie nu mi-e frică de oameni și de jucăriile lor de lemn
rămâneam să alăptez lângă icoana Maicii Domnului
mi-era rusine când îi puneam duminica o floare roșie în văzul lumii
și mai ales în văzul femeilor de ceară, uscate și reci
tot timpul acela am purtat
taina în crucea de la gât
umbra păcatului se lungea în amiaza oamenilor în negru
te-am numit Făt frumos din lacrimă apoi am orbit
te strigam
ghearele lor înroșite de psalmi te vânau
hăituiau
o iubire crescută pe florile ereziei
Da, sufletul ar putea fi albastru... iar pentru mine albastrul e abisal. Mulțumesc de apreciere si de empatie în privinta dramatismului :)