imaginea utilizatorului Virgil

exil

,
...

uneori mă gîndesc dragostea mutilează
ca o fiară mereu nesătulă adună
devorează ultima rămășiță din noi
ultima rană ultima urmă
apoi se întinde privește
ce a făcut
adoarme ghiftuită și calmă
ca o zînă nebună
doar noi rătăciți iubito
exilați pe o insulă albă
părăsită și bună
între ziduri de cretă
rămînem mereu
singuri
împreună


Comentarii

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    .. e un film, sigur îl știi.. but such a beautiful rime! Dacă eram în vechea H sigur îți dădeam o peniță pentru poemul ăsta, dar așa... doar un vot maestre, ein man, ein vort, ein mort vorba maestrului Toma, aș esențializa totuși primul vers eliminând pe „că” și pe „ne” de acolo, lăsând simplu „uneori mă gândesc dragostea mutilează”. 

  • imaginea utilizatorului elena katamira
    elena katamira

    o definitie pe partea umbroasa a lucrurilor desi, chiar si asa, multa luminozitate, mi-a placut, concis, convingator, frumos

  • imaginea utilizatorului Virgil
    Virgil

    mulțumesc pentru observații. ai dreptate andrei; cuvinte în plus.

    să înțeleg că penițele îți plăceau mai mult decît voturile? cum făceam cu penițele negative? sau ar fi trebuit să le numesc penițe ruginite?

Numărul de afișări

1516

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe de aur

bobadil, elena katamira

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com