mai departe de noi înșine
, , , de fapt noi nu mergem nicăieri, rămânem aici,
creștem pe morții noștri, ne vindecăm cu aceleași bandaje, iubim aceeași iubire,
murim de aceeași moarte definitivă,
pentru că toate sunt rotunde nu vom ajunge niciodată mai departe de noi înșine,
nu vom gusta întunericul universal, el ne va înghiți dintr-o dată și nu se știe
dacă acolo se aud păsările vorbind pe limba lor despre fericirea de a vedea timpul de-a înaltul,
tăcerea peștilor de a simți timpul scufundându-se
trăim viața altora, fel și fel de locuitori ai orașului ne locuiesc
în orele de serviciu, în magazine, în piețe, în fața jurnalelor,
mergem roboțeşte, gospodărește ne învârtim în aceeași bucată de timp și pământ și de aer,
de fapt, noi suntem ai nimănui, asta ne doare cel mai mult
de aceea am inventat scara lui iacov,
de aceea privim și vedem lucruri care nu se văd,
singuri în mijlocul unei singure secunde uriașe,
am greșit când am început să gândim, trebuia
să fi rămas pești sau păsări sau praful peste care nimeni nu ar fi trecut
scuipând
Comentarii
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Cine a acordat penițe de aur
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
mergem,,roboteşte"... nu e corect în limba română. Există ca formă de indicativ prezent la persoana a treia singular pentru verbul ,,a roboti"... Avem însă ca adjectiv ,,robotic".
stiam ca nu e corect, uneori imi place sa fortez cuvintele sa-si iasa din limite, le reinventez?:) multumesc, am sa ma gandesc sa vad ce pun in loc, acum ca-l recitesc nu-mi suna nici mie ok.
gata, acum am observat, stiu ce s-a intamplat, cuvantul pe care l-am gandit, chiar daca in continuare nu exista in dictionare este ' roboțeşte' , cand am dus textul pe diacritice nu au pus ț -ul
Atenție la diacritice: data/dată; fel si fel/fel și fel
Se zice ca o metafora, intr-un text poetic, poate sa apara la unul sau mai multe sau toate dintre urmatoarele trei niveluri: cuvant, propozitie/fraza, textul ca intreg.
Pe mine ma intereseaza metafora de la nivelul „textului ca intreg” (celelalte doua au rostul de a oferi o atractivitate sporita poeziei, dar nu si a o implini).
Din acest punct de vedere incerc sa „percep” si prezentul text.
Acesta, ca si altele ale altor autori din generatia actuala, pare a ne propune un nihilism mai atenuat in comparatie cu ce se scria nu cu mult timp in urma. Si anume se pare că frica despre ce s-ar întâmpla „dincolo” a fost înlocuită cu frica ca un „dincolo” să nu mai existe.
Ca text poetic, apreciez prozodia care imbraca cat se poate de bine mesajul.
La "singuri în mijlocul unei singure secunde uriașe" aș fi căutat un alt "mijloc" decât mijlocul acelei secunde, ceva in genul - în labirintul unei singure secunde uriașe - pentru ca nu văd cum o secundă ar putea avea un mijloc. Îmi place "de aceea privim și vedem lucruri care nu se văd", are un ecou biblic, oarecum.
Tu ai citit Nora Iuga?
Va multumesc frumos de oprire!
Bobadil, am citit cred cateva texte, prea putine insa cum de altfel sunt foarte multi autori buni la care inca nu am ajuns, de ce?