peste milenii au trecut oameni
s-au așezat de-a curmezișul războaielor
nelăsând nicio gură de iad să mănânce
din pâinea emancipării
om și eu
de omenie curată
le-am salutat din mers
la fiecare le-am pus nume și câte o
decorație-n piept
apoi m-am oprit într-o stație și-am luat
autobuzul spre un timp
care n-a mai venit