acea femeie

acea femeie pe jumătate albastră pe jumătate femeie
a crescut dintr-o barcă pe jumătate barcă pe jumătate albastră
pe ape subpământene plutește și părul îi flutură în vântul de afară
în rădăcini dă ea la schimb moarte pe viețuire
și în păsările fragile și eterne de deasupra își scrie testamentul
semenii ei nu-i seamănă niciunul de aceea poate să-i iubească pe rând
până la epuizare
când începe să o doară își scoate ochii, pune în locul lor două cârtițe
viața pe sub e destul de complicată străzile nu au semafoare
barca ei e atât de veche iar ea din ce în ce mai femeie
sună trâmbițe lumea din aer împachetează despachetează
ce bine era să fi primit în dar doar un ceainic
și teiul din trupul ei de copil viu la marginea palmei
edit:
(ce bine era să fi primit în dar doar o umbră
și copacul din trupul ei de copil viu la marginea mării)
Comentarii
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Cine a acordat penițe de aur
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
O poezie, frumoasă, delicată și plină de culoare marină, mai ales către începutul ei. Și eu am scris mult, pe această temă, și, cu atât mai mult, rezonez într-un mod special. Aici e vorba, de fapt, de un fel de cântec liric, am remarcat melodicitatea versurilor, modul cum a fost construită poezia. După părerea mea, ar merita o recomandare.
Nu aș putea spune ce mi-a plăcut cel mai mult, fiecare vers își are locul bine stabilit în poem. Așadar votez, cu admirație, întregul.
aș renunța la amîndouă instanțele cînd apare pronumele „ea”, în versurile 3 și 4.
expresia „viața pe sub” mi se pare ori nereușită, ori incorectă ortografic, ori efectiv greu de înțeles.
ultimele două versuri par rupte de text.
vezi că îți lipsește cel puțin o căciulă la un ă
mi-au plăcut jumătăţile. ştii tu mai bine de ce albastru şi de ce femeie.
am facut modificari, am adaugat, am corectat, e ciudat, dar ma adaptez:) tot poezia mea e.
am vrut eu ce am vrut sa spun cu albastru, acum conteaza si ce percepe autorul, eu zic sa se lase purtat de suprarealismul asta care-mi roade mie imaginatia:)
va multumesc!