Comentarii

• remarc

  

  Virgil

  2 Noi 2015

  remarc
  „noi îi iubim doar pe cei fără culoare pentru că ei trec
  prin noapte în zi ca varul în lapte
  ca doi gemeni
  care plâng din cauze diferite”

• Asteptare!

  

  Mariana - Doina

  3 Noi 2015

  Emotionant! Mi-au placut ideea din final si aceleasi versuri remarcate de Virgil. 

• minunea care moare

  

  elena istrati

  3 Noi 2015

  finalul redă foarte bine ideea de ,,prea devreme"... în ne-firea ordinii lucrurilor:
  "minunile crapă la colțuri
   iar tu ai adormit
   înainte să ți se fi terminat
   așteptarea"

• Regret că tragedia din

  

  bobadil

  4 Noi 2015

  Regret că tragedia din Colectiv s-a transformat în cele din urmă într-un românism feroce ca un fel de destin al nostru implacabil... oameni pe stradă, din nou confiscarea unui sentiment de către clasa politică și parcă ce văd acum pe media mă face să vreau să șterg acest text. Însă, desigur nu o fac pentru că vreau ca prin intermediul acestuia să vă mulțumesc vouă colegilor mei de cuvinte pentru aprecieri... chiar dacă poate unii dintre voi știți că eu nu mai scriu așa de o vreme bună, de când m-am certat cu metafora „grea” în poezie... pentru că prea mult poezia a fost și este asociată cu acest procedeu stilistic. În rest, să ne citim cu bine și cu inima deschisă.

• • Andrei, eu m-am bucurat de

    

    elena istrati

    4 Noi 2015

    Andrei, eu m-am bucurat de poezia ta și literar și personal... Poezia e bună și transmite emoția. A publica e sinonim cu a lupta, de foarte multe ori... așa cred.
      Fiul meu  cel mare putea fi acolo. E student, era în București, urma să iasă... N-am putut scrie nimic legat de această tragedie ( am scris/ postat ,,efectul compton” însă era consecința unor alte trăiri legate de un curs de psihooncologie), și am trecut prin emoții groaznice până am dat de el, ca părinte cred că poți înțelege.
    Nu cred că vor reuși să fure simbolul și să câștige cu adevărat și de data acesta... E destul.

• Andrei,Younger Sister

  9 Noi 2015

  Cred că s-a adăugat un neologism în limba română, pentru a exprima  un sentiment nou, sentimentul #colectiv. Ai prins esenţa acestui sentiment. Emoţia este profundă şi faţă de tot ce s-a spus, mai mult e de prisos:
  nu respira, nu vorbi
  tușește tare ca la radiografie uite
  încep să se vadă crăpăturile pământului
  ca pielea unui întreg popor
  care se face cornoasă

• bobadil

  

  elena katamira

  10 Noi 2015

  cand nu am ceva constructiv de spus, de obicei prefer sa ma abtin; din  respect pentru sentimentul autorului, chiar daca nu rezonez cu stilul sau in acel moment; 

  Virgil a remarcat un pasaj pe care eu chiar nu-l inteleg.
  de altfel, textul intreg il percep ca o  constructie  la repezeala si cred ca ar merita acel sentiment ceva mai consistent

  daca bat campii, scuze:)
   

• Mulțumesc „soro” îngăduie-mi

  

  bobadil

  10 Noi 2015

  Mulțumesc „soro” îngăduie-mi să îți spun așa...așa este, lucrul acesta va lăsa urme, iar eu îmi doresc din suflet să fie apăsate, să se vindece fără să se cicatrizeze.
  Elena, nu am înțeles din comentariul tău probabil esențialul pe care îl subliniezi încă de la început, anume partea constructivă. Și nu „bați câmpii”, Doamne ferește! Doar te îndoiești, eu am luat notă și îți mulțumesc.

• • de fapt vroiam sa spun ca

    

    elena katamira

    11 Noi 2015

    de fapt vroiam sa spun ca desi  nu am nimic constructiv de spus, totusi am ales sa opinez:)