pe muzica aceea te-aș fi putut iubi 
veșnic dar dragostea nu e doar o voce care sună într-un anume fel 
zilnic rezervoarelor noastre li se pun explozibile zilnic eu 
renunț să mai mor pe buzele tale 
tot ce se întâmplă în lume a mai fost și noi am mai fost și de aceea 
ne sunt așa de aproape anumite cuvinte. vezi tu 
noi ne-am născut în întuneric 
focul, lămpile pe gaz, becul, sunt inventate de oameni 
soarele a venit și el mult mai târziu 
înaintea tuturor dumnezeu mergea pe ape și noi 
în mersul lui sub tălpile lui în uterul lui 
am ales să iubim fără să știm că iubirea 
nu e decât un produs inflamabil 
din care se nasc lucrurile cresc și mor
deshidem uși de aer în care vibrează tinerețea noastră de hârtie 
pe ușile acelea vom intra și vom ieși de fiecare dată 
până când cineva nu se va mai întoarce acasă 
și atunci vom înțelege că nu există uși