îmi scriu bileţele şi le lipesc peste tot
să nu mi se şteargă memoria de cele trebuincioase vieţii
încă mai vrea ceva deşi nu ştie cum se fac banii şi
cât de uşor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste
într-o continuă autoflagelare
pereţii mei interiori se expun
în tablouri din care nu mai poţi ieşi decât prin
colaps

scriu pe hârtii mărunte ce mai am de făcut în curând
nu va mai fi loc pentru încă una
nu ştiu nici măcar priorităţile privesc foile galbene sau aşa mi se pare
pictate cu aceeaşi culoare tremurată din care nu ştiu să mai existe înţelesuri
să fie şi dorinţe pe acolo sau numai trebuinţe
unele sunt un fel de semne o poartă un paznic şi parcă
dumnezeu care scrie încă o biblie
pentru cine întreb

când cineva mai vine pe la mine hârtiile devin fluturii despre care
nu mai ştiu nimic fanteziile se lipesc de mine ca aceste notiţe
fără valoare

se strâng pe mine ca nişte petice cu care să maschez acele lucruri
uzate ca frunzele plutesc pluteeeesc

faceţi ce vreţi cu mine din moment ce nu mai sunt
decât o hârtie cu lipici unde nu mai încape decât
un cuvânt