dacă te privesc dintr-o parte
așa cum stai întinsă cu spatele ușor arcuit
trupul tău e doar linia unui țărm dincolo de care
cămașa mea pe care ai purtat-o noaptea trecută
e o mare albastră
vezi cutele din dreptul buzunarului de la piept?
acolo e un val
spre ziuă atunci cînd inima îmi va bate mai tare
va ajunge la tine
și o să te îmbrace într-o spumă albă
așa cum era  coconul prințesei leizu
 
îmi așez bărbia mai jos de umerii tăi
și privesc întinderea de bumbac
ești așa de  frumoasă în dimineața aceasta
încît pot să fac pentru tine o mare din orice
uite și acel nasture de sidef
hai să-l eliberăm din butonieră
și să credem că e o corabie cu pînze
care ne va duce la capătul lumii
 
dincolo de linia patului departe departe soarele!
un mic abajur de mătase pe noptieră
îti scînteiază fesele  femeie
ca două coline la răsărit
 
ce este această lumină care mă fulgeră acum pîna la umăr?
nu astăzi nu o să  te așez în catapeteasmă
doar te voi înjura de dumnezei și de sfinți
 
am putea să bem ceaiul de dimineață chiar aici
pe aceste dealuri domoale
tresari însă și-mi e teamă că vom sparge ceașca
e singura din dinastia ming pe care o mai avem
 
mai bine hai să bem din căușul mîinilor noastre
întoarce-te ușor să nu speriem marea
nicio mare nu e învățată cu un țărm mișcător
 
așa, iată-te!
vezi îmi spui un pic adormită
de dragul tău am întors spatele mării
acum va trebui să mă porți mereu
și să-mi speli tu picioarele și părul