era duminică 
dorothy se trezi încolăcită în brațele lui
știa că visează și se foi în subconștient 
până ce boți cămașa de forță 
și fu pedepsită 

deschise ochii spre locul unde fusese odată fereastra
norii continuau să semene cu semnul din naștere 
de pe fruntea lui gorbaciov 
își numără apoi atentă pisoii 
care se jucau în stomac cu un ghem de nervi
îi apucă de ceafă unul câte unul
și îi așeză cu botul pe labe în cutia cu 
panglici și amintiri

duminică era program de bună/voie
vizitatorii veneau să ia locul pacienților 
chirurgii operau în ciorapi, fără mănuși 
iar asistentele jucau black jack pe citalopram
de care nu mai avea nevoie nimeni

dorothy își potrivi în oglinda liftului voalul de mireasă 
și păși înainte dreaptă frumoasă cu principii tari și 
negre precum pâinea deținuților din auschwitz 
era ora când pacienții erau clasificați în buni si răi 
când frica de moarte era tratată cu prescripții placebo

în curtea spitalului prognoza meteo nu fusese anunțată încă 
și dorothy își închipui că soarele e sus pe cer și că mai are mult de trăit 
construi un castel de nisip/ făcu un tur de Japonia cu iubirea vieții ei/ îmbrățișă un pui de koala/ împleti coronițe din păpădii 
și apoi se așeză pe bancă în fața cabinetului 3
așteptându-și rândul 

dorothy primi aceleași șocuri 
electrice la care nu mai clipea sau leșina
mulțumi politicos asistentei șefe care în timp ce 
își punea șorțul din cauciuc îi făcea cu ochiul
adăugând mereu 2-3 volți în plus 
pentru comportament ireproșabil

invincibilă și obosită de viață
dorothy se reîntoarse în salon
se încolăci în brațele lui ca-ntr-un uter 
unde cu ochii și venele deschise
visă că se va naște din nou
într-o zi de duminică