rupt şi de la capăt

degeaba
mă rup în două
colivia mea e un sac de carne sânge fierbinte şi oase
care se înfăşoară ca un abur
pe aerul rece din câmp
unde zăpezile nu-s unde florile mele-s frumoase
şi veştejite la tâmp-

lă murit pe o şa este greierul care îmi crescuse-n plămân
cântecul lui se îneacă în apa cea roşie
piatră strânsă în cercuri
rămân
cu tot golul care îmi aparţine
undeva între şoseaua cucilor liberi
cerul cu aripile sale de plumb
inima într-o urnă caro şi e
bine-

înţeles ori a fost
cum scria degetul de lumină
pe care mi-l plimbai de pe buze la frunte şi înapoi
ca de la Ana la Manole şi de la Manole la Caiafa ori doi
iubirea este o punte
de la prăpastie la grădină
de la vierme la fluture
pe care încep să se scuture
petale şi aripi la început plutitoare
şi pe la urmă o cârpă de şters la ieşire/intrare

opreşte-
te o clipă sau un infinit
o să scriu la final într-o carte
cu o mie de rujuri transformate-n peceţi
cât de mult am fugit
de imaginea ta care călăreşte departe
caii verzi şi pitici pe pereţi
sau sărută icoanele cu Sfântul Aşteaptă pe care când mă supăr îl schimb
cu bătătorul de covoare
înfăşurat în perdeaua de praf
ca-ntr-un nimb


Comentarii

  • imaginea utilizatorului Virgil
    Virgil

    Foarte straniu, chiar în seara asta (la mine) ma gîndeam la tine, Dedal. Sincer. Mă uitam la numele multor oameni pe care i-am întîlnit pe Hermeneia, și chiar mai înainte. Și mi s-a oprit privirea pe numele tău și am văzut cum nu ai mai postat aici de foarte multă vreme. De aceea am fost puțin uimit să îți văd textul. Premoniție curată. E foarte multă durere în el, aș spune chiar mînie. Deși nu tulbure ci clară. Poate prea „metaforic” pentru dispoziția mea de acum. Dar nu mai puțin reușit. Bine ai revenit.

  • Dedal

    ”Rupt și de la capăt” poate și asta înseamnă - revenirea pe Hermeneia. Sau altceva, precum premoniția divizării, de genul ”Vin ploile”. Sau rânjet pe clape cu arcuș. Sau.
    N-am mai postat demult mai pe nicăieri, m-am ocupat cu trăitu nice prea pur nice prea simplu, rezultând din când în când câte o ”gogoloașă” de text precum aiasta, tulbure de metafore, ca un ghem de păr scuipat de motanul meu suprarealist Becks. De ce Becks?! -  da, e reclamă mascată, o să șterg.
    Bine te-am regăsit, Virgil, același filigranist al firescului, al lucidului ludic, mulțam

Numărul de afișări

1257

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com