nu știi tu

Și-o să te port, acum, dintr-o încăpere în alta, pană sub mansardă, și-o să te așez, frumoasă, între așternuturi și între pernele roșii. Ca să înlătur hăinuţa asta plină de capricii, care îţi ascunde, frumos, coapsa şi să mă asez lângă curburile corpului tău mărunt, ca un netot și ca un prost, întocmai ca prostul proștilor. Cântând ca nebunul. Răsucindu-mă spre tine ca un scorpion care mușcă. Spre buzele astea frumos arcuite, cu miros de salcâm și de miere zurlie, spre atingerea asta a ta zurlie și tânără, spre sânii tăi cei cu mură, spre tine, toată, m-aș întoarce, ca bumerangul ăla galben al seminţelor care vor să rodească. Sau al albinelor lucrătoare. Sau al mușuroaielor de furnici. Și-o să mă răsucesc spre tine ca scorpionii. Spre coapsa fierbinte, care așteaptă. Spre amândouă coapsele tale năucitoare, spre fiecare curbură a corpul tău micuţ. Desenând apoi pe pereţi blazoane negre și albe, încropind ipostaze omuleţului lui Gopo, așteptandu-ţi toate sclipirile tale călduţe. Agăţandu-mă, încet, de semne de întrebare. De ruși, de islandezi, de căciulile lor de culoare incertă. De Steaua Nordului și de sucul de vișine din paharul tău. De Anastasia și de Nina și de Natasha, apoi de Maria și Nathalie, scăpandu-le, pe toate, lângă un asteroid plin de mirare. Uitând de mine lângă o bere pragheză, revenind apoi, foarte repede, la tine, în braţe. Până cand plăcerea ar începe să urce, încet, doar foarte încet, în miriade de spirale sclipitoare și umede. Până când ar ninge, poate, cu îngeri. Cu demoni sau cu trabucuri cubaneze. Cu mantre indiene și cu reţete de prăjituri. Cu alte coapse de islandeză, așezate, goale, pe o perină portocalie. Cu bucăţele de scorţisoară, cu papuași. Cu frunze de mentă. Apoi să ningă cu tine, iubindu-mă. Până când se termină totul. Eu, soarele roșu, chiar și pinguinii. Cum mai toate au, draga mea, o inimă care bate, de nebună, în coșul pieptului. Știi de ce îți spun toate acestea acum? Nu știi. Ei, vezi, tocmai asta e, că nu știi tu. 


Comentarii

  • imaginea utilizatorului elena katamira
    elena katamira

    am impresia ca am mai citit cel putin cinci texte dupa formula asta, as fi vrut sa raman asa ca dupa un poem de dragoste, dar nu s-a intamplat.:(

     

  • poema

    Multumesc frumos pentru popas, Elena!

Numărul de afișări

2058

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe de aur

Ottilia Ardeleanu

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com