aparențe

,

zilele încep și se termină niciunde
pe drum stau de vorbă cu oamenii
îi întreabă ce înzestrări au cum își țin ei
promisiunile față de păpuși jucării manechine

între tăceri interminabile se spovedesc unele
altora și se roagă unui alt dumnezeu
când ajung la capăt încep din nou același traseu de
parcă o mână le țese în cuverturi sau covoare pipite

când te uiți în ochii lor albaștri ca marea
parcă vezi nemărginirea captivă timpul răpus speranțele moarte
îți vine să îmbraci costum de scafandru să te-arunci
în ei să salvezi aparențele

dar ți-e teamă de valuri curenți de torpile
și-atunci
disperat
te arunci în brațele nopții


Comentarii

  • imaginea utilizatorului Virgil
    Virgil

    îmi place atmosfera pe care o crează această poezie. și finalul. poate prea lipsită de subtilitate strofa a treia.

  • imaginea utilizatorului Trinity
    Trinity

    final.

  • nicodem

    thank you for read and comm.

    La strofa a treia cuvantul "parca" si ideea de a te arunca imbracat in scafandru in niste ochi albastri face miezul subtilitatii, cred.
    Oricum, mai scriem, mai citim.

Numărul de afișări

1652

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe de aur

Virgil, Trinity

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com