mulțumită de singurătatea mea îmi plimb
liniștită zilele în căruciorul de butelie
ca o plecare în largul cerului cu legile
mele gravitaționale cu tot

noaptea nu-ți căuta umbra îmi spuneai
totul se întâmplă doar înlăuntrul tău în rest mai nimic
adună-ți lacrimile să-i poți plânge pe cei vii cei plecați 
au găsit singuri lumina

desenează-ți în gând o hartă cu toate iubirile și trădările 
și ferește-te să mai crezi în duminici
în fond duminica e doar un sentiment bipolar 
din spatele ei te privesc aceeași ochi hulpavi
care vor să te sfâșie încet să te înghită pe nemestecate

nimeni nu plânge cu tine și nici nu se bucură cu tine
cuvintele au mereu două capete 

pe umăr îngerul
îl cari cu tine peste tot îl hrănești îi cânți
dimineața beți cafeaua împreună ți se confesează 
tristețea lui seamănă cu o piatră doar că e vie

îl consolezi cum te pricepi mai bine îngerul te privește tăcut 
îți umpli buzunarele cu blândețea lui 
nu te simți singură ai învățat să-ți iei în fiecare zi 
viața înapoi fără să-i mai pui nicio întrebare

pe umărul tău îngerul cântă