Mă proptisem de geam şi aşteptam
să cobori din versetul
în care m-am răstignit născocindu-te.
Luna alăpta prunci de nori
octombrie era cald şi blând ca sărutul unui timid
Te-mbiam la o ceaşca de cafea
sperând cât te ţin de vorbă
să nu observi
cum am să mă destram
dizolvându-mă
în fiecare înghiţitură din ceaşca pe care o ţii în mână.
Spune-mi, dar, îngerul meu distant,
ce alt duh ţi-a mai pulsat în artere
aşa,
ca vinul roşu de mânăstire?...
Sânge în sângele tău
zbatere de gând în vena din tâmplă
Fie-mi Liturghie şi Maslu
pentru duhul
care pe sine se aduce jertfa Duhului Tău.