După ce-am ales să trăiesc altfel
în liniştea mea
cuvintele tale încercau sufletul cu un rânjet
pentru a vedea cum reacţionează
după o cură cu salată de crudități
în spatele unui fir de păr încărunţit
veneau grijile pe care le-ai purtat toată noaptea
pe miriştea planurilor mele mânoase
dorul creştea laolaltă cu puii de mâţă
abandonaţi la marginea satului
revenirea la vatră a celor plecaţi
aruncau cu privirea spre fete
cele măritate aveau buzele legate de jurăminte
în dorinţele lor
timpul trăia simplu într-un bordei ca unicul meşteşugar
de ceasuri biologice
care strângea la loc arcurile întinse după iubiri nestatornice
curiozitatea înflorea şi ea, Dumnezeieşte
printre flori de cireşi
chiar şi moartea vibra de dragul luminii
în mâinile ei am simţit cum inima stoarsă
era scuturată ca o cârpă bună doar pentru şters praful
Comentarii
Numărul de afișări
Penițe
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.
Acțiuni
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com
Greu de analizat un astfel de text. Câteodată am senzația că ideile curg fain, iar apoi, dintr-o dată apare câte o comparație, un vers, o expresie, care pare că dă de pământ cu tot textul. Alternezi mult ideile OK cu cele nu prea...
"nu mai era loc de spus bancuri", "obișnuințele făceau gimnastică", "moartea devenise o adevărată gospodină" - nu aș pune versurile astea. Sunt idei care nu mi se pare că merg. E o chestie de gust, evident. dar pentru mine cele trei versuri sunt ridicole.
asa este ai dreptate, e mult mai bine acest text fara acele versuri enuntate de tine.
celestinule celest, dacă îți zic și eu acum dar fără să fiu așa de delicat ca altul despre versul ăla cu timpul care trăia într-o baracă și probabil că se împuțise acolo de la o cacofonie veche de când lumea o să-mi dai și mie dreptate și o să pui mâna pe hârtia igienică?
un text foarte slab, nu merită nici măcar o peniță ruginită, părerea mea
Recunosc Bobadil ca textul nu e stralucit si ai avut dreptate, nu mi-am dat seama de cacofonia aia atat de mare. Multumesc de trecere si penita aia ruginita pe care aceasta poezie slaba nu o merita