diminețile acelea cînd dormi așa de frumos
indecent de frumos cu inima la vedere
diminețile acelea!
ți-am spus te-am rugat 
te-am certat femeie te cert încă
să nu mai faci asta

pereții abia așteaptă șifonierul și el 
sertarele mai cu seamă sertarele 
par așa de cuminți în penumbra odăii
dar de fapt sînt atît de perverse
încît au găsit  un fel de a sta la pîndă
pînă dau moliciune lemnului 
mai adaugă și sunetul acela de tafta
printre degete-fiu fiu!
doar ca să  le deschizi!
apoi îți vor rîde în nas
ce secrete ai dumneata doamnă îți vor spune
ce  secrete doamnă te vor întreba iar și iar
o poză cu tine  în malacov din altă viață
mătăsuri un portjartier
în care mai porti primul lui ac de cravată?
-ce întîmplare ce dragoste 
între un ac de cravată și un porjartier!-
ca să vezi, ha!

așadar nu  te lăsa înșelată femeie îți spun
sub brocarturile din sertare sînt cutii
cu  inimi  turnate în catifea și atît!
așa că nu îți mai lăsa inima la vedere sertarelor  
mînerelor de bronz  portmantoulului din dulapul de haine
abajurului de pe noptieră și uite chiar zăvorului de la ușă
 
pentru că doamnă pe  lucruri
nu pe inima dumneavoastră mă revolt
și mai ales dintre toate pe fereastră da pe ea 
spune că are o viziune îngustă asupra lumii
dar de fapt și ea  ne duce cu vorba nu vă lăsați amăgită
un pas doi trei patru...
și  gata inima dumneavoatră e în afara odăii
vedeți  doamnă doar m-am lovit cu pumnul- simțiți nu-i așa!?-
sub buzunarul de la piept
și gata inima dumneavoastră e cu o sută de pași
dincolo de cea mai mare țară!
ori doamnă eu nu mai am timp și nici simțul măsurii
mi-a spus și doctorul- domnule nu vă mai ajută nici văzul
să găsiți o inimă așa de departe
de ce nu adormiți o clipă  pe o floare de mac?