imaginea utilizatorului a.a.a.

Bacoviană

În cer arlechinii împrăştie fum
şi toamna prin ţipăt de corb aiurează,
un vatman tuşeşte albastru şi scrum,
un vis deraiază.

Şi toamna prin ţipăt de corb a urlat,
sicriul din arbori acordă un flaut,
pe străzi, numai oameni cu lutul sculptat,
şi nu mă mai caut.

De-acuma şi umbra se-nchide în om
şi noaptea pe câmpuri gălbui se destramă,
ce bine ar prinde un umăr şi-un rom...
dar corbii tot cheamă.

Mă-nchei pân’ la suflet, e vânăt, e frig,
oraşul, pomelnic anemic şi orb,
şi iarna pândeşte prin ţipăt de corb,
şi nu mă mai strig.


Comentarii

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    O lectură cât se poate de plăcută, cred însă că titlul țintește poate un pic prea sus.
    Însă, repet, o lectură plăcută, un joc al imaginarului captiv undeva între blestem și burlesc bine așezat în cuvinte

Numărul de afișări

1379

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe de aur

bobadil

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com