imaginea utilizatorului elena katamira

conversație cu nimeni

, , ,

din când în când ne fac bine plecările
departe acolo unde cuvintele sunt doar niște resturi
din noi neinteresante pentru păsări o cameristă
așază cearceafuri albe impregnate cu lavandă
peste lume de ce m-ar durea rochia asta cu aripi de ce
n-aș învăța din nou mersul pe bicicletă trei lucruri sunt veșnice
zice înțeleptul trei iar eu încă încă încă am
buzunarele pline cu mărunțișuri
nu ne avem decât pe noi,  legământule
dimineața facem casă albă de calciu pe frunte
intrăm în ea ca într-o biruință
ca în steagul alb al pornirilor noastre
dar ne ies deodată urechile prin ferestre
și mâinile și picioarele ce casă mică avem,  legământule
parcă suntem doi melci uriași purtând aceeași cochilie
până ce trece roata căruței cu morți și ne desparte
du-mă în dragostea ta cea mare, legământule, și leagă-mă la ochi
să nu văd sfârșitul
orice conversație cu nimeni
se transformă într-o poveste despre cineva
o energie periculoasă alimentează motoarele
ține-te bine ține-te bine urmează un final
de data asta vom cădea în picioare, de data asta
nu vom cădea
nimic nu e real libelulele sunt din plastic cuvintele sunt de ceară
un pic de iad și ia foc totul un pic de foc și sfârșim în beție
omul fără chip rătăcește prin mine
eu tocmai i-am tăiat capul eu tocmai l-am ucis
cineva mă deșiră subtil frază cu frază ce mai rămân
o bucată de timp dezacordată măștile mele profunde
nimicul în care înmagazinez voci
certitudinea că ești deși nu știu cum ești și asta
îmi frânge noapte la jumătate dă-mi
dezlegarea tuturor peștilor începerea lumii noi
sunt un ieri al tău, Doamne, de vreme ce știi tot ce va fi mâine cu mine
sunt umbra ta aruncată peste o bucată de viață
te joci cu mine de parcă aș fi un șoarece
mă îngădui de parcă ți-ar fi milă
spun atâtea prostii tocmai pentru că te cred mult mai deștept decât sunt
cât să nu mă iei în seamă
cât să-mi rezervi un minut de nebunie și un loc etern
în miriștea ta
acolo voi avea destul timp să-ți povestesc cum stau lucrurile cu noi
poate ți-a scăpat ceva poate am înțeles eu greșit
de mi se  răsucesc  cheile invers blocându-mă în mijlocul traficului
pe contrasens virați virați
el încă mă iubește

*
în america e noapte
cineva își trage fesul pe ochi
cai verzi pe pereți numără nebunii și plâng
nevoia lor de mamă e mult prea mare
am chemat un nume în somn a venit
cine umblă pe taste să ia aminte la cuvintele înțeleptului
pe cărările boschetarilor nu-s lămpi de luminat
doar luna cea mare care ne înghite pe toți


Comentarii

  • imaginea utilizatorului a.a.a.
    a.a.a.

    E un text autentic, spontan, care are de transmis. Curăţat puţin de balast metaforic şi îndreptată, pe alocuri, topica plus "aşază", în loc de "aşează" = ar fi un text excelent.

  • Ottilia Ardeleanu

    de stări expuse din unghiuri şi momente diferite, dar dintr-o suflare. mai sunt şi unele surplusuri, zic eu, cred că vei mai şterge cu buretele :).

  • imaginea utilizatorului elena katamira
    elena katamira

    Multumesc Adrian si Otillia, o sa mai curat filtrul !:)

  • poema

    Un ton cuminte si linistit, am remarcat in special cumintenia discursului liric, care se păstrează pana la sfarsitul poeziei, si asta in ciuda aglomerarii de teme grave, de piloni imagistici care, in mod normal ar fi putut îngreuna discursul. Aici nu a fost asa, parca, in ciuda gravitatii poemului, abordarea a ramas suficient de limpede incât poemul sa curgă frumos. Mi-a placut. CONGRATS :) si data viitoare - asta ca un sfat - mai "darama" din cei piloni, ai fi putut scoate de aici cel putin trei poezii! :)

  • imaginea utilizatorului elena katamira
    elena katamira

    Multumesc, Poema, asa este cum spui si cum ai simtit! Voi tine cont si de sugestie, ai remarcat foarte bine, chiar sunt mai multe texte aici, intr-unul, si nu din lipsa de spatiu:))

     

Numărul de afișări

2380

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe de aur

a.a.a., Ottilia Ardeleanu, poema, Younger Sister

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com