• Adrian,   Ottilia Ardeleanu   31 Mai 2015
    ai avut dreptate în cea mai mare parte, mai ales cu grupajul ultim, aşa încât am condus firul în altă parte a "apei". sper să-ţi placă de data aceasta. îţi mulţumesc foarte mult! şi te mai aştept cu sugestii.
    la textul   faţă în faţă

  • proză poetică poate   Cristina Moldoveanu   30 Mai 2015
    eu totuşi cred că e poezie, poate poem în proză şi, din câte am citit eu, respectă regulile unui poem în proză. Mulţumesc Adrian.
    la textul   nostalgie de câine ud

  • - proză -   a.a.a.   30 Mai 2015
    Cred că e mai degrabă proză cu tuşe lirice. Una reuşită, dar proză. Reuşit titlul.
    la textul   nostalgie de câine ud

  • Textul conţine prea multe   a.a.a.   30 Mai 2015
    Textul conţine prea multe stângăcii şi surplus strict lexical: - "ca într-o groapă din care să nu fii în stare să ieşi", de ce nu: "ca într-o groapă din care nu poţi ieşi"? - "forţele tale... sunt malaxate" e pur şi simplu brutal dpdv liric. - "muntele de greaţă stă să erupă" - fără comentarii. - "sub presiunea unui suflet încercat" e facil şi clişeic. Ultima unitate e din alt film (structural, dinamic, stilistic etc). Observ că ai o înclinaţie spre titlurile kilometrice. Se poartă, sunt la modă, dar un echilibru între esenţă şi calitate ar fi de căutat mereu. Cred că textul poate fi îmbunătăţit, de aceea "atelier".    
    la textul   faţă în faţă

  • mulţumiri   Cristina Moldoveanu   29 Mai 2015
    Ottilia, mă bucur că ai poposit puţin asupra acestui text.
    la textul   nostalgie de câine ud

  • nostalgia ta   Ottilia Ardeleanu   28 Mai 2015
    se termină cu acea stare de teamă și de milă și de neputință... nu e bine să fii în postura niciunuia: câine ori cerșetor, nici în viață, dar nici în moarte!
    la textul   nostalgie de câine ud

  • mulţumesc,   Ottilia Ardeleanu   28 Mai 2015
    Elena, e cam ciudat să te simţi hârtia pe care scrii, dar uneori chiar se întâmplă, de-a lungul vieţii. mă bucur mereu pentru rezonare.
    la textul   memorii

  • hartie cu lipici   elena katamira   27 Mai 2015
    hartia si protagonismul ei, purtatoare umbrei noastre in fel si chip, pana la senzatia  de 'reflexie inversa', nu stiu daca e corect, mi-e asa imi suna procesul;  tu insati hartia pe care timpul isi lasa memoriile, tu, suma propriilor cuvinte, rezumate toate la unul singur, adica tot tu:)
    la textul   memorii

  • am facut  modificari, am   elena katamira   25 Mai 2015
    am facut  modificari, am adaugat, am corectat, e ciudat, dar ma adaptez:) tot poezia mea e. am vrut eu ce am vrut sa spun cu albastru, acum conteaza si ce percepe autorul, eu zic sa se lase purtat de suprarealismul asta care-mi roade mie imaginatia:) va multumesc!
    la textul   acea femeie

  • textul e fainut, mai merge   aquamarine   24 Mai 2015
    textul e fainut, mai merge putin scuturat, poate accentuat nuantele spre " gravitas"., oricum , finalul, ultima strofa, mi-a placut mult.
    la textul   text de dimineață