Comentarii recente

Virgil, aceasta poezie toarce ca un motan... adică, deşi melancolic, are o curgere armonioasă si lentă. Cam face sufletul un pic să sângereze şi să se replieze spre el însuşi. Atenţia mi-a rămas pe misteriosul motan negru şi mă întreb dacă seamăna mai mult cu motanul lui Boris Vian din ,,Blues pentru o pisică neagră'' ori cu Lily, pisicuţa din “O pisica, un barbat si doua femei” de Junichiro Tanizaki. În prima carte motanul salvat dintr-o gura de canal unde era prizonier bea cu salvatorii săi la un bar până sfârşeste-mort- în aceeaşi canalizare... în romanul nipon, pisica e obiectul iubirii stăpânului ei, facându-le geloase şi iraţionale pe ambele lui soţii şi, paradoxal, chiar dacă stăpânul e obligat să renunţe la ea, această pisică supravieţuieşte şi o întoarce spre iubire pe femeia care o ura cel mai mult... La final, un premiu vizual de la mine pentru acest text: http://webcultura.ro/inca-10-povesti-pentru-un-motan-negru-si-gras/