• Ce înseamnă difuminat? (Nu   hialin   13 Septembrie 2015
    Ce înseamnă difuminat? (Nu pare să fie pe dexonline, nu că ar fi acolo toate :) am mai remaracat unele absențe de-a lungul timpului). Îmi place textul, are idee și forță, dar sunt și câteva „chestii” pe care le-aș tăia: „să țipi pe fereastră , să trezești un vecin, doi  să te arunci pe luna sticloasă  înfiptă ca o pioneza în cerul negru ca un câine negru nu știu cine aduce somnul, cine îl ia  cineva îmi abreviază numele, obosesc” Ideea cu trezitul vecinilor e mult prea banală în context, nu face decât să dilueze ideea. În versul „cu pioneza” ai o comparație dublă - ori ca o pioneză, ori ca un câine negru, apare o ambiguitate ciudată, se pierde ideea cu totul. „cineva îmi abreviază numele” - iar banal, nu-și are locul în context. Mă rog, știi tu, părerea mea :)  
    la textul   de insomnio

  • flamboiant   hialin   13 Septembrie 2015
    Îmi place strofa din final, are feeling și forță. Restul... seamănă cu o formă a unui text numit „Delirium Tremens” al unui poet „născut pe google”(cel puțin așa susține): „Scrâșnesc neuronal particule de anomalie post-traumatică” - forțat, complicat inutil.
    la textul   Cât ne costă să trecem Dunărea cu bacul?

  • nici text   hialin   13 Septembrie 2015
    Un text de-a dreptul sâcâitor. În general nu înțeleg cum crede cineva că e o idee bună să repeți orice cuvânt/sintagmă de douăzeci și șapte de ori în opt versuri.
    la textul   off-line

  • apreciez trecerea ta; am   Younger Sister   10 Septembrie 2015
    apreciez trecerea ta; am folosit cratima în locuţiunea de-un sânge, pentru a apropia în limbajul vorbit, într-o tonalitate mai personală :) parafrazarea după Kiipling "suntem de-acelaşi sânge noi şi voi", se pare că nu a dat tocmai bine, "drept pentru care" :), am renunţat la ea; pe de altă parte ideea este una centrală, vrea să exprime solidaritatea dintre toate vieţuitoarele la ceas de secetă, de calamităţi etc.; gramatical, am forţat, mulţumesc mult de trecere şi apreciez "urechea ta  muzicală" .
    la textul   Cât ne costă să trecem Dunărea cu bacul?

  • sugestiv   elena katamira   10 Septembrie 2015
     este o tristete mare in haiku-ul tau, luna tremurand este ca o lacrima (stiu insa ca intr-un haiku clasic, pur, nu isi au loc personificarile de niciun fel); ce mireasa si-ar arunca buchetul in rau?! un gest de abandon?
    la textul   Haiku - Tremurul lunii

  • parere   elena katamira   10 Septembrie 2015
    simt ca  este posibil ca un text sa piarda din cauza excesului de cuvinte; "caută încă nevăzuta faţă a ei de-un sânge", aici pare un vers taiat, dificil de asimilat in angrenajul lecturii  altfe, cu apreciere, am simtit dramatismul si sensibilitatea.
    la textul   Cât ne costă să trecem Dunărea cu bacul?

  • mersic   elena katamira   31 August 2015
    de citire si de opinie, cred ca as putea sa accept si asta fara sa fiu total de acord insa!:) prima strofa, poate o antipoezie   sa stii ca scriu si de dragul de a scrie, cum mananc de dragul de a manca:)  
    la textul   gânduri pe val

  • prea original pentru gustul meu   hialin   30 August 2015
    Prima strofă seamănă cu o strofă și e o strofă, dar seamănă cu o poezie și în ochiul meu nu e poezie. „sunt gata să mă întorc în același fel  / înapoi ” e tautologic, nu mă pot întoarce înainte. Îmi place ideea ultimei strofe cu probatul oamenilor, dar ultimele două versuri mi se par total nepotrivite. În afară de asta, restul mi se par sub nivelul textelor postate de tine. Conținutul pare forțat, scris cumva de dragul de a scrie.
    la textul   gânduri pe val

  • începuse bine, continuase bine, dar...   hialin   30 August 2015
    Mi se pare că textul s-a împiedicat „ca țiganul la mal” (doar o expresie). Imaginile sunt puternice, sugestive, ating apogeul în: „ploile au miez roz și cuvinte neterminate roua se prelinge din dansul nopții cu coapsele zilei” Și apoi? Imaginea din final se potrivește în text „ca nuca-n perete” (că tot sunt plin de expresii în seara asta :) )
    la textul   odată ca niciodată...

  • un pic mai „prozo” decât „poem”   hialin   30 August 2015
    Textul de față e înclinat mai mult spre proză. Părerea mea(să nu se înțeleagă altceva) e să mai reduci din prepoziții și conjuncții, să lași textul să curgă un pic mai „poetic”. În rest, textele din zilele noastre au o oarecare tendință de a utiliza o generalizare contextuală, o tendință de poetizare care ascunde o pseudo-filozofie, un fel de maximă. Ce vreau să zic este că exprimarea de genul noi facem, noi dregem e folosită pe scară largă. Nu știu dacă e un lucru bun sau rău (aceeași tendință era și prin textele mele când scriam activ). Mi-au plăcut versurile astea: „suntem ca și ceilalți pacienți pe paturile de spital puțin năuci, frumoși în slăbiciunea noastră”  
    la textul   camere de vid