• Deci, toată povestea asta cu   Virgil   12 Octombrie 2015
    Deci, toată povestea asta cu butoanele de atenționare nu este o treabă prea simplă. Am ajuns la concluzia că este mai bine dacă le vom folosi ca pe niște fanioane cu caracter atît global cît și universal. Probabil unii vor considera expresiile mele ca fiind pleonastice, dar permiteți-mi să mă explic: prin fanion global înțeleg faptul că o atenționare este unică ptr un text. Cu alte cuvinte un text poate fi ori în situația de a fi atenționat, ori în situația de a nu fi atenționat. Nu poate fi atenționat de două ori în același timp (cu unul dintre cele două fanioane). Prin universal, înțeleg faptul că oricine (este membru Hermeneia) poate utiliza butonul (fanionul) oricînd dorește. Sau îl poate anula cînd dorește. Este un fel de sistem liber și cu încrederea că  nimeni nu îl va abuza. Vă asigur că dacă cineva îl va abuza (adica va apăsa butonul în mod repetat și fără o justificare, doar de dragul de a hărțui) (sau va dezactiva butonul tot în mod abuziv, fără justificare) noi avem posibilitatea să știm cine o face și să abordăm abuzul ca atare. În principiu butonul (odată activat) ar trebui să fie dezactivat doar în două situații: [1] de către cel ce l-a activat, în situația în care l-a activat din greșeală, sau [2] de către autorul textului, în situația cînd a remediat problema sesizată sau a clarificat-o cu editorul sau autorul care l-a atenționat. În felul acesta, cred eu, aceste butoane de atenționare își vor îndeplini rolul dinamic de instrumente pentru autoreglarea acurateții textelor. Dacă aveți întrebări cu privire la aceste două butoane vă rog să mi le puneți aici. Mulțumesc.
    la textul   transfigurare hermeneia.com - partea a IV a

  • Am modificat modul de   Virgil   12 Octombrie 2015
    Am modificat modul de functionare al butonului "Atenție Regulament!”. Acum oricine poate activa sau dezactiva acest buton sub orice text oricînd și oricît dorește. Sper ca asta să nu ducă la abuzuri. Dar acum, Sixtus, poți să îl dezactivezi și tu. Voi scrie mai mult despre asta într-un comentariu sau un text informativ aparte.
    la textul   Buzele

  • Surpriza   Sixtus   12 Octombrie 2015
    Bine ne-am regasit in casa noua. Poezia nu ca nu-mi place, dar numai ca asteptam, dupa un timp atat de lung, o schibare (nu neaparat de "stil").
    la textul   acea nanosecundă

  • cu toate ca   Sixtus   12 Octombrie 2015
    la final n-ai ramas cu mare lucru, ma bucur ca ti-a placut
    la textul   Pentru că…

  • Am activat din greseala   Sixtus   12 Octombrie 2015
    Am activat din greseala butonul "Atentie Regulament". Rog un editor sa repare eroarea
    la textul   Buzele

  • cântăm, domnule H., cântăm!   poema   11 Octombrie 2015
    Mda, daca ti-as lua foarte in serios comentariul, nu as mai scrie, niciodata. nimic. De fapt, aici e un cantec marin, si orice cantec tine intr-insul, dacă nu refrene, macar cuvinte cheie. In aceasta directie am scris. Si da, face parte asa cum este el, dintr-un proiect finalizat, in manuscris, in acest an. Cantecul cu pricina relateaza, de fapt, o poveste cantata, una sugerata si, cum am mai spus, fredonata. Ca el este dulceag, pe parcursul curgerii lui, poate asa ar parea, insa, cum am mai spus, trebuie privit ca pe un cantec in proza, cu mesajul lui propriu, construit in jurul mai multor idei filosofice, si nu ca pe o poezie canonica, tipica, impenetrabila, care, sigur, are cu totul alte ingreniente. Daca stai sa pui alaturi dragostea (sugerata, cum ai spus tu, dulceag) si infrangerea ei atipica, prin intrarea iubitului in templu, atunci ti-ai da seama, lesne, ca cititor, ca lucrurile nu sunt atat de dulcege pe cat ar parea. De fapt, Tagore are poeme cantate astfel, in acest stil, nu ca am vrut sa imit stilul lui R. Tagore. Unele scrieri sunt simple si raman simple, centrate fiind pe firul filosofic conceptual, care le sta la baza si le construieste sensul. Iti multumesc pentru opinie! Te astept sa revii, oricand, cu aceeasi ravna! :) Asa cantecul acesta nu s-a mai simtit neglijat! :)
    la textul   Cântec de îmblânzit marea

  • nu prea   hialin   10 Octombrie 2015
    Presupun că textul de față este parte din ceva mai mare. Din păcate pare să fie plin de stereotipii. „se ridică un templu de aur / e chiar luna cu trupul ei de aur” - nu are rost a doua idee. Luna invidioasă pe dragoste s-a culcat unde s-a născut iubirea/s-a cuibărit în inima dragostei... e mult prea dulceag, patetic, grețos. Ar trebui să sugerezi iubirea, să creezi ideea și emoția ei nu să-i spui pe nume, altfel ce rost are să scriem dacă nu creăm? Lira de aur care te adoarme, mersul pe apă, ochi frumoși albaștri ca marea(unde e originalitatea?), la fel sugerează frumusețea, nu-i spune preafrumoasă.  
    la textul   Cântec de îmblânzit marea

  • Multumesc si eu!   hialin   10 Octombrie 2015
    Multumesc si eu!
    la textul   transfigurare hermeneia.com - partea a IV a

  • Am mai mărit numărul de texte   Virgil   10 Octombrie 2015
    Am mai mărit numărul de texte din acele tabele. Mulțumesc pentru observație.
    la textul   transfigurare hermeneia.com - partea a IV a

  • despre ~aia~ , ~alea~   poema   08 Octombrie 2015
    aceasta este o poezie modernă, adaptată aşadar, d.p.d.v. al limbajului la cerinţele modernismului, prin exprimarea fidelă, Exactă, Sinceră, a unui tip de discurs liric... cam de aceea nu ţi-a plăcut, Virgil. nici eu nu aş fi gustat tipul ăsta de discurs acum ceva ani, nu ştiu cum se face, dar acum îmi pare foarte în regulă.  o să mă mai gândesc la ceea ce ai spus, oricum... dacă voi publica această poezie cândva, sau poezii care îmbrăţişază un astfel de tip de limbaj. sunt unele edituri care numai pe modernism marşează, altele, dimpotrivă, nu.  mulţumesc pentru feedback, mi-a înfăţişat o anume orientare a lucrurilor pe care nu o cunoscusem, sau, mai bine zis, de care uitasem, prin îmbrăţişarea unei tendinţe noi de a scrie...    
    la textul   însemn