Comentarii recente

emoția e autentică dacă prozodia nu ar fi avut două-trei clișee plus un pleonasm... acest poem ar fi primit de la mine o peniță aurie

Mulțumesc domnule Sixtus pentru clarificare. În lumea noastră trecătoare a cuvântătoarelor mai aparte, ființe cu prelungirea creierului în scris, este o mirare să fim numite constructori. Vreau să spun că orice construcție poate fi demolată sau mutată pe alt teren, ce e drept cu prețul memoriei vii a lucrurilor care au fost zidite în ea. La asta mă gândeam: că anume s-ar părea că o poezie în forma ei originală mai bine construită e mai durabilă. Dar oare e așa? Oricum, eu nu am intenționat acest lucru. Îmi pare bine că urmăriți ce postez, e fericirea de a pîlpîi, e o sclipire a fluturelui din mine. Eu exist uneori dar și ființez prin ea. Dacă reușesc un poem de acest gen - e doar o garanție că eu cel puțin îl voi ține minte mai bine sau mai mult timp și aceasta e o gimnastică necesară spiritului. Este acel moment în care ceea ce scriu devine un fel de ceea ce citesc. Vă mulțumesc pentru urmărirea textelor mele.

În afară de sprijinirea în limbă, care pare a fi o designare (clară) a limbii române, dar numai la prima vedere, fiindcă în mod real înseamnă și o biologie sacră cu referire la anatomofiziologic (precum și geografia e sacră uneori), restul poeziei distanțează semnificatul de semnificant. Un poem foarte frumos, care amintește de mișcătoarele pustietăți și care mi-a mișcat și mie inima, și eu știu a cui este.

Revin, domnule SIxtus - poezia aceasta mă reprezintă întrutotul, poate mai mult decît alte texte ale mele. Tocmai fiindcă am scris-o pe merăsuflate, dar ținînd frînele rațiunii strîns. A fost ușor de scris dar nu e superficială - dar e mai mult suflet decît rațiune, recunosc. Fiind scrisă repede, nu înseamnă că este ”dictată” de veo forță din inconștient - de exemplu spirite din vechime sau din prezent, în definitiv același lucru. Există în psihologie sau în științe oculte ipoteza scrisului automat, poate plecînd de la ideea că ex nihilo nihil. Orice gînd al unui om care se materializează în scris este desigur influențat de alte spirite - nu este posibil altffel domnule SIxtus, tocmai fiindcă rațiunea umană nu este perfect cunoscută și nici un robot absolut perfect și nici nu este dictafon. .Toate poeziile pe care le-am scris, inclusiv cele scrise rapid, sînt perfect controlate de filtrul rațiunii mele în curgerea și sedimentarea lor. În mod paradoxal, mereu cînd o poezie mă reprezintă mai mult, adică este scrisă și rapid, dar cu controlul rațiunii - și este mai aproape de suflet și sentimente diferite ale mele - în mod paradoxal mereu primesc aceeași reacție din partea dvs sau a altor cititori. Apoi eu explic la fel ca acum, apoi mă opresc din scris, oricât aș simți nevoia, fiindcă îmi dau seama că poeziile mele, mai ales cele curat sincere și deschise, nu plac nimănui. Pe de altă parte, aș putea la limită să interpretez comentariul dvs. drept compliment, fiindcă o ”construcție” bună înseamnă de fapt o poezie bună, cel puțin în concepția mea și avînd în vedere cele explicate mai sus.