• - durată -   a.a.a.   14 Septembrie 2016
    Mi se pare un text inteligent scris, suficient metaforic, fără să epateze în vreo direcţie multi-discursivă. Cel puţin pe prima unitate o pricep ca pe o foarte inspirată definiţie a efemerului, iar contrastul acesteia cu ultima parte (acolo unde EA sau poate iubirea sau poate amândouă), face ca efemerul să pară veşnicie, de unde îmi rezultă miza textului, ea, miza, fiind "nu te da şi nu ne da şi nu mă da veşnic, sunt doar durata unui gând". Evident, finalul nu poate fi decât unul: "femeie, eşti nebună!".
    la textul   big ben

  • - nop -   a.a.a.   14 Septembrie 2016
    Eh, aici, primele două unităţi sunt poetizare --> "pe un copac de nuc furnicile lovesc frontal timpul supărarea are greutatea nesimţită a unui cadavru" - de ce nu "într-un nuc furnicile lovesc timpul/ supărarea are greutatea unui cadavru"? De ce "copac de nuc/ lovesc frontal timpul/ greutatea nesimţită"? De ce acest balast pur retoric, menit să ia ochii si urechile unui ins îmbătat de poezie? De ce "prinsă între ziduri" şi nu "din ziduri" sau "dintre ziduri" ori "printre ziduri"? De ce "prinsă între"? De ce atâta verbalizare pur "cântăribilă"? Poate că tipul acesta de scriere o fi putând lua ochii unor cititori naivi, însă nimic mai mult. Balast metaforico-ambiguu.
    la textul   Pulsul unui oraş amnezic

  • ...   poema   14 Septembrie 2016
    Doamnă, îmi fac mea culpa (nu am știut că textul dvs. Eli există din 2015) și îmi cer scuze. Să înțelegeți și să vă puneți și în situația mea. Textul dvs. a apărut pe site în momentul în care Poveste de București stătea pe prima pagină încă din februarie, asta am văzut, asta am și spus. Există similarități între unele repere din cele două fragmente întru analiză, romanul meu este deja publicat. Este aceasta o certitudine? Este. Oricum, în mod cât se poate de civilizat, vă spun că îmi pare rău pentru situația creată și că vă doresc tot succesul. Îmi pare rău pentru tot ceea ce s-a întâmplat, regret.
    la textul   Eli

  • Cred ca ai dreptate. Desi o   LisaClara   14 Septembrie 2016
    Cred ca ai dreptate. Desi o acuzatie de plagiat(cuvântul nu a fost rostit, dar subînteles) nu este chiar o copilarie. Dar, ma rog! Ma voi concentra, cum zici, pe literatura, dar în alta parte, în orice caz nu pe un site literar unde au acces cu totii, inclusiv dintre aceia care te acuza de toate celea, fara motiv. Iar tu nu te poti apara în nici un fel. Nu voi mai posta si voi lasa contul meu sa moara "de batrânete". Asta nu înseamna ca voi ramâne cu resentimente fata de cei care m-au primit aici cu bunavointa si mi-au încurajat textele.Gânduri bune si succes.
    la textul   Eli

  • Lisaclara, butonul „Atenție   Virgil   14 Septembrie 2016
    Lisaclara, butonul „Atenție Editor” este menit doar pentru situația în care textul tău ar ajunge în Atelier/Șantier. Ceea ce văd eu aici este că atacurile au fost reciproce. Repet ce am am mai spus. Oamenii pot face tot felul de afirmații și supoziții despre un text. Dacă însă se perseverează în discuții nelegate de text sau se va continua cu acuzații nedovedite clar va trebui să intervenim. Noi însă preferăm să vă rezolvați problemele ca oamenii mari și să respectați Regulamentul site-ului. Eu zi să vă calmați și să vă concentrați pe literatură sau pe subiectele despre care vreți să scrieți aici. Dacă cineva are o plîngere concretă să o prezinte, dacă nu, să renunțe la copilării.
    la textul   Eli

  • Virgil, am citit - din pacate   LisaClara   13 Septembrie 2016
    Virgil, am citit - din pacate - interventia ta dupa ce deja dadusem drumul ultimului meu comentariu. Ceea ce spui este cuprinzator, dar putin cam general. As vrea - daca se poate - ceva mai la "cestiune". Oricum, creste în mine, din ce în ce mai mult, dorinta de a cere stergerea contului. Mi-e greu sa accept ca asemenea atacuri necolegiale ASUPRA MEA(atac la persoana, nu-i asa?) ar putea fi trecute cu vederea prea usor. Este ultima mea interventie în aceasta problema.Cu regret.
    la textul   Eli

  • Catre Consiliul Hermeneia:Vad   LisaClara   13 Septembrie 2016
    Catre Consiliul Hermeneia:Vad ca lucrurile degenereaza si în acest moment ma vad nevoita sa cer interventia dv. pentru lamurirea situatiei. Sunt relativ noua pe site.Am venit cu toata deschiderea respectând toate regulile si Consiliul a aprobat cooptarea mea ca autor. Nu este vina mea ca nick-name-ul meu este asemanator(nu identic,altfel nu ar fi fost acceptat) cu al unui autor deja existent. Nu este vina mea ca un personaj dintr-o postare este identic cu personajul unui alt text deja existent aici. Nu am premeditat acest lucru în nici un fel si de altfel cred ca nimeni nu are monopolul unor nume, în sensul în care daca l-a folosit el, nimeni dupa aceea nu mai are voie sa-l întrebuinteze într-o alta scriere. Din pacate, autorul respectiv - dupa cum clar se vede din comurile existente - a început un atac furibund asupra mea si a textului meu, acuzându-ma de toate cele: ca i-am "furat" nume, prenume, nick-name, personaj, idei, ca-i parodiez texte publicate aici sau romane nepublicate de ale caror continuturi prin nu stiu ce mijloace si metode as fi luat cunostinta.Habar n-am de ce face acest lucru. Nu am cunostinta de alte texte publicate de domnia sa în afara celor publicate aici, dar nici pe acestea nerasfoindu-le decât superficial. Nu ma intereseaza romanul domniei sale, cel publicat, dar...nepublicat. În nici un fel. De fapt textul mei ELI este parte a unei lucrari mai întinse definitivate deja din anul 2015, dar nepublicate din lipsa de editura(dar manuscrisul exista în toate editurile care au refuzat publicarea). În acest moment o editura a acceptat publicarea, deci va aparea curând(parti din roman au fost pubicate totusi înca de anul trecut dar si anul acesta în revistele Familia si Convorbiri literare, sub nume real, evident, pentru ca aici postez - cred ca se observa - sub pseudonim, acceptat de regulament). Având în vedere toate aceste considerente consider ca suspiciunile doamnei Poema sunt total nejustificate si jignitoare, pentru mine, desconsiderante pentru domnia sa. Doresc ca acest diferend sa fie solutionat de Consiliul Hermeneia. În caz contrar, nu-mi mai ramâne decât solutia sa cer revocarea mea de pe site.Cu cele bune.Astept parerea dv.
    la textul   Eli

  • Stimate doamne, dacă tot   Virgil   13 Septembrie 2016
    Stimate doamne, dacă tot aveți timp și imaginație pentru așa o polemică, de ce nu vă apucați să scrieți o scenetă? Cel puțin rămîne ceva artistic în urmă. Acum, lăsînd la o parte gluma, vreau să spun cîteva lucruri: - în primul rînd Hermeneia, și oricine are dreptul să vorbească în numele acestui site, nu va interveni într-o problemă dintre doi membri Hermeneia decît în spațiul circumscris Regulamentului Hermeneia. Adică numai în măsura în care problema respectivă cade sub incidența lucrurilor prevăzute în el. Orice altă problemă nu va face obiectul preocupărilor noastre indiferent dacă este reală sau percepută a fi reală. Deci asigurați-vă de acest lucru înainte de a apela la noi. - al doilea lucru este faptul că aș vrea să fie cît se poate de clar că pe Hermeneia textele pot fi atacate, oamenii nu. Adică, în ultimă instanță, despre un text se poate spune orice. Nu cred că putem vorbi aici despre „prestigiul” sau „reputația” unui text. Dacă ținem atît de mult la „asta”, probabil nu ar mai trebui să ne mai facem publice textele. Mai ales pe un site unde ne așteptăm ca oamenii să își exprime părerea despre ele. Cred că este puțin naiv să ne așteptăm ca textele să ne fie doar aplaudate. Evident, dacă un anumit gen de acțiune asupra unui anumit text și mai ales asupra unui anumit autor devine persistentă și voit răutăcioasă putem considera acel lucru drept hărțuire. Dar acest fenomen îl tratăm numai în cazul în care sîntem sesizați sau ne autosesizăm și facem o analiză specifică a situației. Cu alte cuvinte, nu orice conflict sau intervenție critică, chiar repetată, se califică drept hărțuire. Aș vrea să fie clar însă faptul că am reputația de a nu considera foarte multe lucruri drept hărțuire. În același timp, așa cum spuneam, nu acceptăm cînd polemicile și conflictele de idei degenerează în atacuri la persoană. Acceptăm că uneori trecerea aceasta nu este foarte clară (iar responsabilitățile pot fi ambigue) dar de cele mai multe ori atacul ad hominem este greu de disputat. Iar cel care îl face trebuie să renunțe la el și preferabil să își ceară scuze. Alternativa este părăsirea site-ului. - mi există un lucru la care s-a făcut aluzie aici. Plagiatul. Regulamentul, de asemenea, vorbește destul de amplu și clar despre aceasta. De aceea, înainte de a vă angaja în procese de intenție (pe care să fiți nevoiți să le regretați apoi) asigurați-vă că acuzațiile pe care le faceți sînt corecte, complete și incontestabile. Și mai ales asigurați-vă că se circumscriu elementelor din Regulament. Pe care nu le voi repeta aici. Deci, acum că am clarificat aceste lucruri, care vă sînt întrebările și plîngerile, doamnelor?
    la textul   Eli

  • Salut, mister A! The love be   francisc   13 Septembrie 2016
    Salut, mister A! The love be with you!
    la textul   Despre nimic și ceva pe deasupra

  • Nu știu, doamnă, cine pe cine atacă   poema   13 Septembrie 2016
    Nu știu, doamnă, cine pe cine atacă (și cine se bate acum cu pumnii în piept), atâta timp cât dumneavoastră vă luați de un text de-al meu, aflat în paginile Hermeneia de mai bine din luna februarie, pe prima pagină încă de atunci, aluzia să știți este cât se poate de clară, trimiterea cât se poate de evidentă, iar acum ați catadicsit să mă și jigniți. Stați liniștiită, nu aș fi reacționat așa dacă v-ați fi rotit evident atât în jurul meu, cu parodii de acest gen, de pe texte primite de la nu știu cine. Desigur, bănuiesc că sunteți în ordine acum, că v-ați făcut ordine, și acum puteți și jigni. Ajunge! Ce rezon, spuneți, LisaClara, dacă eu am fixuri, cum spuneți dvs. atât de elocvent, e să îmi parodiați personajele și numele cu care public în on-line, printr-un text ca cel de mai sus? Cine hărțuiește pe cine, LisaClara? Cine se leagă de cine? NU MĂ INTERESEAZĂ defel calitatea textului dvs., nu pedalați aici, ceea ce este evident e faptul că ați ieșit în față cu un text care se leagă de persoana și de textele mele, pe care dumnezeu știe cum le-ați primit sau le-ați luat. Acum aveți tupeul să și săriți. Să mă și jigniți. Atâta timp cât eu sunt (evident) cea cu imaginea periclitată, ba și atacată. Să vă opriți! Și chiar, să așteptăm și părerile celorlalți, să vedem, cine atacă textele cui? Eu sunt aceea, ori dumneavoastră? Ba putem să ne întâlnim și în condiții mai oficiale, dacă vă face plăcere. Să aflăm și părerile autorităților. Abia aștept! Spuneți LisaClara, era textul meu în prima pagină când ați intrat cu textul dvs. atât de plastic, ca să nu îl categorisesc în alt fel? Ați preluat sau nu pesonajul din Povetse de București, care era pe prima pagină atunci? Sunt similarități între textul dvs și textele mele, ori ba? Le-am și citat, sunt evidente! Cum aveți un așa tupeu să săriți și să mă jigniți, când eu sunt cea pusă la zid, acum? Spuneți, cum? V-am respectat, v-am tratat ca pe o persoană demănă de respect. Am vrut să aflu adevărul, civilizat. Nu e posibil, văd! Să așteptăm și părerile celorlalți, și poate o să ne întâlnim și să așteptăm și verdicte mai oficiale, zic eu. Nu am spus, din jenă, dar ce e mai sus e un text masculin, cât se poate de clar. E bizar că ați împrumutat un așa pseudonim, legându-l într-atât de textele și implicit de persoana mea. Aștept și părerea lui Virgil, cu privire la toate cele. Aștept părerea oficială a Hermeneii.
    la textul   Eli