Comentarii recente

Sunt de acord cu Virgil, scriitura este pe alocuri mai greu de decriptat, cu note filosofice grave, însă poate fi uneori foarte plastică, așa cum vedem în tabloul al doilea, pe care îl evidențiez, plăcându-mi îndeosebi:  "în spatele casei luna se lăfăie plină (și nudă) în fiecare copac e una din acele nopți cînd poți să înveți algebră numărînd pomii pudică luna întinde mîna și se învelește c-o frunză ca eva" de fiecare dată citesc cu interes, chiar dacă nu reușesc să fiu atât de prezentă! Cu toată prețuirea, domnule!

Începutul, distinsă doamnă, este cât se poate de prost. Citez: "Numele meu adevărat nu este Eli.", adică, s-ar fi putut spune aici nițel mai elegant, mai puțin copilărește, așa după cum citim, cu sufletul frânt de lipsa elanului estetic. " La fel cum nici pe femeia, care a trecut şi mai trece încă, asemeni unui fier înroşit în foc, prin viaţa mea, nu o chema Elle." Ne pierdeți, LisaClara. Eu aș fi reformulat tot, adică aș fi schimbat cu o notă mai firească, și-apoi fără bombasticul "care a trecut şi mai trece încă, asemeni unui fier înroşit în foc", desăvârșit magistral, după cum citiserăm "nu o chema Elle". "ningea cu fulgi deşi şi mari ca fluturii", evitați, de asemenea, și astfel de formulări, sunt prea feminine, prea uzitate, mult prea prăfuite pentru un scriitor (scriitoare) care se repectă. "Cum sta aşa în faţa mea," ați putea reformula prin "Așa cum o vedeam, în fața mea, cu trupul pe jumătate răsucit...", în concluzie, textul ar merge lucrat, mai ales că (după cum observ) împărtășim același nume-personaj (abia dispărut din pagină) și ar trebui, așadar, să ne îngrijim de cele ale firescului și ale bunului simț al esteticii. Vă doresc, distinsă LisaClara, mult succes pe drumul sinuos al literaturii, o avalanșă de succese și penițe de aur! (care cu siguranță se vor așeza, dacă perseverați) PS: (pt. editori) site-ul are o deficiență serioasă. nu se poate schimba parola decât reintroducând-o pe cea veche. și dacă am uitat-o, atunci ce se poate face? ne logăm prin mail, forever? cum se poate schimba parola, fără a o introduce pe cea veche?

Mi se pare dificil ca acest gen de texte să mai prindă. Vrobim strict de un text de imagine, fără o idee aparte, un schelet puternic pe care să se susțină. Imaginile din el au devenit stereotipii prin repetiție și au fost destui amatori de-a lungul timpului. Stele, dor, flori înmiresmate (să nu uit, inversiunea nu cred că își are locul într-un text fără rimă, nu pare să existe o miză), roadele sufletului(stereotip imens) etc. Textul nu sugerează nimic, nu provoacă un sentiment, nu incită, nu încântă.  

ok, am să încep cu sfîrșitul. neologismele. - placenta. probabil că omul care vorbea în termeni de plug și plămădeală nu folosea și nici nu știa termenul de placentă. probabil spunea pieliță sau altceva. dar cu siguranță nu placentă. la fel cum nu ar fi știut să spună ovulație sau zigot. - stalactite, desangvinizate, comuniune, epidermă, bazin, iris, grup statuar, inserții, chiar și vulvă. îmi este dificil să cred că un țăran care trăiește în spațiul cuvintelor cîrmîș, clop, clondir, grunjos sau braniște se simte acasă cu cuvintele din șirul precedent. părerea mea. apoi, despre miză. răspunsul tău pare un răspuns de om frustrat. „ Zămislirea de prunci, o miză care, din păcate, azi este considerată futilă.” apoi mi-l invoci pe călinescu. probabil că la asta ar trebui să închid gura, nu? ei bine „zămislirea de prunci” nu e o miză. e orice vrei tu dar nu e o miză. o miză era dacă „zămislirea” asta despre care faci tu vorbire era un viol, sau un adulter, sau o iubire interzisă, sau măcar neîmpărtășită, sau măcar așa un sex de adio înainte de plecare la război sau la pușcărie. dar așa, simplu, casnic, e banal. nu știu dacă mă înțelegi, repet, e banal. evident, tu probabil vei spune că ce spun eu e blasfemie, și că nu prețuiesc actul sacru al zămislirii și alte cele. de acord cu tine, orice chestie din asta sexuală, erotică, are farmecul și mistica ei. nu mă bag. dar hai să nu vedem apoteoză acolo unde nu e. adică, nu știu cum să zic, poate că dacă era privită dintr-o perspectivă așa mai naturalistă, a la zola. poate. dar așa cum e, e păcat de mulțimea de cuvinte care nu sînt decît o înșiruire pretențioasă despre ceva simplu și banal. și mai ales fără miză. nu o lua personal. e doar opinia mea. știu că nu e ușor aici să pui un text de proză care să nu fie nici absurd de lung și să mai aibă și „miză”. poate că a copia o bucată dintr-un roman nu e cea mai fericită idee.