• Doamna, d-ta ai un fix, o   LisaClara   13 Septembrie 2016
    Doamna, d-ta ai un fix, o problema-ceva si eu nu pot sa te ajut în nici un fel. Pentru ultima data: nu cunosc nici un roman al domniei tale, nu ma intereseaza în nici un fel, iar daca tii neaparat sa-ti promovezi scrierile pe acest site, fa-o, te rog, în alta parte si nu sub textele(modeste) postate de mine aici. Daca vei continua în acest fel, voi considera ca sunt hartuita si voi cere ajutorul adminului. Cu bine.
    la textul   Eli

  • ...   poema   13 Septembrie 2016
    doamnă LisaClara, nu am de ce să îmi cer scuze, din moment ce eu am în romanul meu fragmentul următor: "Nu știu ce să spun despre părerile destul de neclintite ale mamei, doar că Eli e prescurtarea unui nume românesc și nu are nicio legătură cu rezonanța lui în limba ebraică. (...) Eli este o simplă prescurtare de la Eleonora. Dar mama este de o altă părere, atunci când se înfurie "Taică-tău te cheamă ca pe Dumnezeu", îmi spune, uneori, mama, când este foarte supărată pe mine și când gândurile i se rătăcesc." Vreți să sugerați că ați fost pe aceeași axă inspirațională, lăsând la o parte toate celelalte chestiuni deja menționate de mine, după cum citez "Apoi ea, dar ceva mai târziu, mi-a spus ELI şi în mintea mea a răsunat, ca o încremenire, eli eli lama sabahtani, dar era prea târziu pentru că blasfemia punea deja, prin glasul a mii de clopote trezite din somn." Pesemne da, doamnă, ne-am gândit să începem la fel (eu romanul, dvs. bucățica dvs. de proză), am ales același pesonaj și ne-am lovit de aceeași dilemă cu provire la limba ebraică, asta este, în fond, dvs. nu ați citit nici bucata de proză care abia a ieșit din pagină și totul este doar o mare întâmplare, o mare coincidență, multiplicată de atâtea ori, nu-i așa? Îmi pare rău, dar nu m-ați lămurit câtuși de puțin. Oricum, dacă vă simțiți mai bine, să știți că nu o să mai dezvolt subiectul cu pricina, mi se pare că orice aș spune în continuare, veți da vina pe coincidențe și pe similarități, pe întâmplare, pe aceeași idee, apărută (de ce să fim surprinși?) și la dvs., exact după ce "Poveste de București" a ieșit din pagină. Toate cele bune și succes!   
    la textul   Eli

  • Stop! Opreste-te ,stimata   LisaClara   13 Septembrie 2016
    Stop! Opreste-te ,stimata doamna, si nu trage concluzii pripite, fara sa ai toate datele. Nu ti-am raspuns la solitare dintr-un motiv mult mai domestic decât îti închipuiam zugravit în camera cu PC-ul si de-abia acum am din nou internet. Cred ca nu era nevoie sa scrii un text kilometric, cu iz de repros si pararel cu realitatea, înainte ca eu sa-ti dau lamuririle necesare. - Când am vorbit de "text personal" m-am referit strict la unul postat pe acest site si care-ti apartine. La absolut nimic altceva.Îmi pare rau ca ai uitat de el, asa ca ti-l reamintesc (cu ghilimele ca sa nu apara alte idei): "de poema la 08/13/2015 - 13:53. Cântec pentru îmblânzit marea Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger pe care îl poartă până la intrarea în templu. Nu foarte departe de mare, se ridică un templu de aur. E chiar luna, invidioasă pe dragoste, culcându-se, rotundă şi grasă, cu trupul ei de aur, mai sfânt decât lumea, undeva, aproape de mare, unde s-a născut, odată, iubirea. E chiar luna, stârnind furtuni şi maree. E chiar luna, învăţându-mă ca să calc peste ape. E chiar luna, înecându-mă, în timp ce păşesc către dragoste. Este luna, cuibărindu-se în inima dragostei mele, sufocând-o cu perle şi aur. E chiar luna, adormindu-mă cu lira ei de aur, cântându-mi încă la ureche. E luna, încâlcindu-mi visele, umplându-mi plămânii, prin somn, cu apă de mare. Numele meu este Harishima, eu sunt cel care ţine în palmă un înger. Odată am iubit o zeiţă. O sirenă. O ştimă. O chema Hanayome, ea era o fecioară din ape. Hanayome, cu părul ei de mireasă. Cum a mai privit, o zeilor, luna de aur, când a păşit, din apă, preafrumoasa Hanayome! Părul ei coborât, odată, din noapte, ochii ei – albaştri, frumoşi ca şi marea, cu pas de zeiţă a mării. Numele meu este Harishima, numele ei este Hanayome, adică mireasă. Cum a mai privit, atunci, zeilor!, luna, suindu-se, degrabă, deasupra! Seto no hanayome!1, i-am strigat lunii, iar luna s-a prefăcut atunci într-un templu. „Să duci, Harishima, îngerul acela în templu!”, mi-au strigat zeii, şi am lăsat-o, atunci, trist, pe draga mea Hanayome, undeva, lângă mare, cu ochii ei albaştri în lacrimi." Crezi ca ar mai fi ceva de adaugat? Începe acest text cu "Numele meu este...?". Sper sa încheiem disputa aici, mai ales ca textulmeu nu merita o asemenea desfasurare de forte. Tot ce mai vreu este sa scrii AICI o erata - cu sau fara scuzele de rigoare - ca nu-si închpuie cineva ca m-as fi apucat sa plagiez romane inexistente (pe piata!).Gânduri bune.
    la textul   Eli

  • multumesc de trecere şi   Celestin Antal   13 Septembrie 2016
    multumesc de trecere şi părere dl Virgil.
    la textul   Eu

  • prea multe clișee   Virgil   13 Septembrie 2016
    prea multe clișee
    la textul   Eu

  • liber la polemica, din   Virgil   13 Septembrie 2016
    liber la polemica, din punctul meu de vedere. si multumesc pentru apreciere. desi nu ma asteptam. comentariul tau m-a facut sa ma gindesc la dificultatea strategiei in orice situatie. si poate si nejustificarea orgoliului cum ca am fi cu ceva mai aproape de posibilitatea de a anticipa. de la brexit pina la gafa bateriei samsung in note 7, sau de la comportamentul lui putin pina la cele mai banale conflicte personale, raminem, se pare, totusi, destul de "vulnerabili la viitor". iata ca am si "coined a new expression" - vulnerabilitatea la viitor. dar textul cred ca deschide o polemica si pe alt palier. (la urma urmei mersul inainte este inevitabil, nu putem ramine paralizati de prezent. sau de trecut. desi, daca unii sint ardeleni, se misca probabil de 4 ori mai incet. si desigur, motiveaza ca sint strategici, ca "cujeta" la fiecare mutare ceva mai mult decit ceilalti.) de vreme ce nu putem ramine pe loc, intrebarea este daca curajul de a purcede la actiune este mai important sau gramada de precautie cu care esti dispus sa te asiguri.
    la textul   Pmff!...

  • multumesc de comentariu,   anna   13 Septembrie 2016
    multumesc de comentariu, Virgil! poemul nu e perfect, stiu asta, dar e viu, il simt al meu cu jocurile lui imagistice si stangaciile de care sunt constienta... o sa incerc sa fiu mai exigenta stiu ca se impune asta, dar de moment cam asta a iesit. toate cele bune! 
    la textul   cerul din colivie

  • ...   nicodem   12 Septembrie 2016
    de foarte mult timp, desigur.
    la textul   uscătoria de la 10

  • mi-a plăcut   nicodem   12 Septembrie 2016
    mi-a plăcut textul. e ușor, și dacă ar fi fost un roman l-aș fi cumpărat să-l am în bibliotecă. cuvîntul adrenalină așa se scrie? sau andrenalină. zic și eu, sînt plecat de foarte mult din țară.
    la textul   uscătoria de la 10

  • prea tîrziu   nicodem   12 Septembrie 2016
    e prea tîrziu să mai modific ceva, acum. timpul modificărilor a expirat. aș putea traversa orașul sub cochilia melcului. altceva n-aș modifica. thanx, bobadil
    la textul   portret în fugă