• Nicodem, de fiecare dată când   hialin   14 Februarie 2016
    Nicodem, de fiecare dată când intru să-ți citesc un text, vreau să las un comentariu, dar îți jur că am impresia că iq-ul meu nu mă lasă să pricep vreodată despre ce scrii. Ori e lacunar textul tău, ori mintea mea incapabilă să discearnă ce pisici citește.  „amărui pe care n-ai vrea s-o dai nimănui” pare un joc copilăresc, presupun că rima ludică e intenționată. „se va prelinge uleios” nu e deloc o imagine plăcută, e mai degrabă un pic grețoasă. Iar ideea că iarna te strânge uleios în brațe cum un portar strânge o minge din ațe (asta dacă, repet, am înțeles eu ceva din text) e un pic dincolo de ideea mea de imagine plăcută. În final altă rimă mai mult sau mai puțin voluntară, care nu se pretează textului.
    la textul   douămiișaișpe

  • nice   hialin   14 Februarie 2016
    Sună foarte artistic. Are o complexitate aparte. E un text care este greu să nu-ți placă. Am o singură „doleanță”. Gerunziul  „alăptând” îmi dă senzația că ar mai trebui să fie ceva, că textul are o continuare. Mă face să cred că textul e neterminat. Eu l-aș trece la prezent. (mă rog, părerea mea)
    la textul   Umbra

  • cam alunecos   hialin   14 Februarie 2016
    La modul că mi se pare că „frâiele textului” nu sunt ținute suficient de bine în mâini.  Îmi place analogia cu melcul, mi se pare fain verbul „selfez”. În general partea de mijloc e destul de sus, are forță și profunzime.  Ce nu-mi place, partea cu „rețetele pădurețe” care mi se pare banală și versurile de început și de final care cred eu, au nevoie de o reformulare sau o mică „pilire” (și nu mă refer la a fi „pilit” după câteva pahare de vin). Cu alte cuvinte aș schimba: „e posibil să locuim într-un creier e posibil să nu fim doar obosiţi e posibil să iasă ceva din reţetele acelea pădureţe (...) e posibil să locuim într-un creier căruia îi este tare somn” Acuma na... e o chestiune de gust. Poate altcineva de pe-aici (deși în mod ciudat pare că bate vântul de mai bine de-o lună) are altă părere.
    la textul   non selfie

  • sigur ca   dudu   16 Ianuarie 2016
    e o repetitie poate suparatoare, dar am vrut sa existe (ca intr-o poezie cu rima) un ritm egal. in plus, repetitia aia obsesiva e "cautata", e dorita, e "acolo" pentru ca asa am ales sa transmit ceea ce am perceput la un moment dat. multumesc mult pentru lectura si comentariu!
    la textul   off-line

  • multumesc, Otti!   elena katamira   14 Ianuarie 2016
    multumesc, Otti!
    la textul   oameni de zăpadă

  • despre Japonia   Trinity   03 Ianuarie 2016
    Multumesc pentru apreciere, iar ca o gheisa 'in the making' ce sunt nu-mi ramane decat sa iti spun どうもありがとう. 
    la textul   Wire/less

  • este   Ottilia Ardeleanu   02 Ianuarie 2016
    un text care pune față în față puritatea, iubirea și vicisitudinile vieții. bine reliefate. cine triumfă este foarte sugestiv!
    la textul   oameni de zăpadă

  • mulțumesc,   Ottilia Ardeleanu   02 Ianuarie 2016
    Elena, mă bucură trecerea, deslușirea, semnul de lectură.
    la textul   portret în schimbare

  • pentru mine a fost ca și cum   Virgil   29 Decembrie 2015
    pentru mine a fost ca și cum l-aș fi văzut film. puțin oglindă, puțin gaură de cheie, dar tot film. cine a inventat cutia de mesaje ar trebui expulzat din societate. perfect motto.
    la textul   Wire/less

  • An bun tuturor!   elena katamira   27 Decembrie 2015
    An bun tuturor!
    la textul   oameni de zăpadă