Comentarii recente

Interesant acest siaj printre oglinzi de toate felurile. În fapt, totul devine oglindă prin alunecarea noastră: Toate lucrurile pipăite, văzute, auzite, etc. păstrează amprenta conștiinței noastre, pe care ne-o redau oglindită în ele însele. Înțeleg orice, dar nu dorul de singurătate. Oricum personajul are substanță proprie, se definește prin gîndurile sale și stările sale sufletești ambigue. ”Vulnerabilitatea față de context” trădează un individ așa zis nevrotic, care nu se mulțumește cu o viață cu orar fix și mese regulate, care nu înțelege că personalitatea unui om nu se poate defini în afara contextului, pe orizontală sau pe verticala axei timpului. Mie mi-a plăcut. 

Virgil, stay cool man... we are always trying to define ourselves. Eu cred ca tu vei avea mereu o problema absolut normala de identittate pentru ca tu nu te-ai nascut acolo, esti adoptat si asa vei ramane... si nu e nimic rau in asta, dar te rog sa nu ne pui pe noi, astia din Romania sa incaltam bocancii tai americani Pentru ca noi poate inca purtam opinci si nu vrem sa ne luam galatiul in spate ca sa plecam unde vedem cu ochii... maybe just not yet, OK? Peace

eu sînt un om mai simplu dar și un om mai simplu înțelege cînd celălalt dorește să jignească. N-am înțeles de ce sînt acuzat de Elena Istrati că aș manifesta patriotism american de conjunctură. Și mi se pare profund ofensator. În primul rînd că nu este adevărat. (nu s-a voit nimic legat de patriotism aici). În al doilea rănd pentru că mă acuză de ipocrizie. Eu sînt Român-American și asta este și va rămîne o realitate în ceea ce mă privește. Cu toate implicațiile ei pe care mi le-am asumat și mi le asum. Nu sînt nici mîndru și nici nu mi-e rușine de asta. Este pur și simplu un fapt. Nu înțeleg de ce cineva trebuie să facă mare tevatură din chestia asta. Una din implicații este că în limba engleză am accent est european. O altă implicație este că în limba română am un vag accent american. O alta este faptul că am tendința să gîndesc mai mult în engleză decît în română chiar și cînd mă exprim în română. O alta este că sînt foarte influențat de cultura americană. Toate chestiile astea, precum și altele, sînt pur și simplu realități, iar a aduce aici vorba de patriotism de (sau nu de) conjunctură este în cel mai bun caz de prost gust. Nu face decît să trădeze obsesia pe care o au unii români de a face dramă din orice. Anyway, despre textul de mai sus postat de Elena, te asigur că 90% din cititorii americani nu gustă așa ceva. Dacă tot m-ați provocat am să vă ofer ce au spus despre arta scrisului doi autori despre care ați auzit și mă gîndesc că nu veți avea obiecții cu privire la recomandările lor. Unul italian (deci ceva mai aproape de limba română) și unul american. Umberto Eco și Ernest Hemingway. Aș fi putut să ofer și pe alții dar mă tem să nu vă fi fost necunoscuți. Deci: "You are not Proust. Do not write long sentences. If they come into your head, write them, but then break them down. Do not be afraid to repeat the subject twice, and stay away from too many pronouns and subordinate clauses." Umberto Eco in How to Write a Thesis Țin să remarc faptul că deși cărticica a fost menită pentru studenții la literatură ea este în general considerată o colecție de îndrumări pentru orice scriitor care urmărește să scrie bine. "Be concise; try expressing your thoughts with the least possible number of words, avoiding long sentences-- or sentences interrupted by incidental phrases that always confuse the casual reader-- in order to avoid contributing to the general pollution of information, which is surely (particularly when it is uselessly ripe with unnecessary explanations, or at least non indispensable specifications) one of the tragedies of our media-dominated time. You should never be wordy. On the other hand, you should not say less than."  Umberto Eco in La Bustina di Minerva, Bompiani, 2000. "If I started to write elaborately, or like someone introducing or presenting something, I found that I could cut that scrollwork or ornament out and throw it away and start with the first true simple declarative sentence I had written." Ernest Hemingway And then there are the famous Hemingway’s 4 rules for writing well: 1. Use short sentences. 2. Use short first paragraphs. 3. Use vigorous English. 4. Be positive, not negative.   “Those were the best rules I ever learned for the business of writing, I’ve never forgotten them. No man with any talent, who feels and writes truly about the thing he is trying to say, can fail to write well if he abides with them.” Ernest Hemingway in 1940 Q.E.D. Cu privire la ce m-a rugat Andu, în general nu fac genufleziuni așa la comandă dar dacă voi avea timp și chef vreodată, am să încerc o traducere. Te asigur că va arăta la fel. Poate chiar mai succintă.  

Sincer nu cred că ar trebui să aducem discuția chiar la Rubiconul despărțind România de America sau cocalarul de vinul de California... exprimarea basically e tot exprimare, eu chiar te rog să încerci să re-postezi acest text în limba engleză dar folosind aceeași punctuație excesivă plus thousands of capital letters ca să pricep și eu ce vrei să zici tu cu Rubiconul ăla