• opriți dricul   bobadil   14 Noiembrie 2015
    mortul vrea să bea un cico! era o parodie de pe vremea noastră, nu mă împac cu frazarea din incipit, normal, timpul trece, sau stă pe loc, sau câte și mai câte chestii face timpul, nu? dar deobicei el trece nu-i așa, parchetul scî(â)rțî(â)ie Doamne cî(â)ți de „î”(„â”), tavanul nu are ornamente de ipsos deloc-deloc, probabil că mai nou ornamentele sunt din rigips, nu? iar psihologul cred că era specialist în medicina muncii, deoarece e mai greu de crezut că nu știa măcar așa, de dragul consultației incluse în abonament (se pare că prin state voi toți aveți psihologi vezi versul „mi-am consultat psihologul”, pentru că eu, din câte cunosc autorul, nu cred că ar avea nevoie de așa ceva, dar mă rog, ce știu eu?) ce este sexul. Poemul este slab și, vorba Gorunului, cred că am scris un comentariu destul de așa și pe dincolo bla bla bla (re ante-comentariul mai plin de ghilimele decât Dr Evil și Mini-Me în Austin Powers, atât de multe încât eu sincer nu am mai înțeles nimic din acesta, dacă e pe bune sau la șto) cât să îmi justific votul negativ, pe care, totuși doar îl exprim, nu îl și înfăptuiesc... CĂCI sper-că autorul va mai lucra pe acest text.  
    la textul   erotice II

  • În exprimarea poetică   bobadil   14 Noiembrie 2015
    În exprimarea poetică elementele de legătură sunt un balast necesar dar care, ori de câte ori poate fi eliminat, trebuie eliminat... părerea mea... Iar dintre acestea „căci” este poate cel mai nepoetic și mai primitiv, iar dacă îl mai și întâlnești la vreun capăt de vers... parcă îți piere pofta de lectură. Altfel, interesant ciclul acesta „self” dpdv al ideii, forma exprimării însă îmi pare că mai merită lucrată... și nu pentru că eu acord o importanță formei, ci pentru că ea, forma, este parte a întregului care este un poem.
    la textul   A treia oară

  • Da,   Sixtus   14 Noiembrie 2015
      Domnule, sexul, ca si alte lucruri cum ar fi, de exemplu „iubirea” (despre care Băieşu zicea că „e un lucru foarte mare”) sunt nişte „chestii”, de asemenea, f. mari despre care, de obicei, vorbim doar „discuţii”. Sunt „chestii” despre care se poate vorbi doar cu o luciditate si „raţionalitate” a iraţionalului. Sunt „chestii” care nu pot fi definite univoc. Sunt chestii despre care nu se poate vorbi decât prin sugestie. Şi acest lucru nu-l poate face decât „poeticul”. Nu se poate vorbi nici măcar „filosofic” aşa cum are pretenţie aşa numita „filosifie analitică” – azi la modă – care vrea musai să propună „lămuriri conceptuale”, deci tot univoce.   Cred că trebuie să avem tot timpul în minte că „poezia nu e făcută nici din cuvinte şi nici di idei, ci din sentimente” (Nichita Stanescu), iar sentimentele înseamnă „trăiri” exprimate cât mai sugestiv; cu cât sugestia este mai „polisemantică”, cu atât ea este mai larg percepută. Problema apare atunci când polisemantismul devine atât de mare, încât nu se mai înţelege nimic. Ei aici, e aici…acum intervine „arta” autorului.   După toate aceste gânduri gen „panseuri ale lui Gâgă”, voi spune despre textul acesta pur şi simplu că „mi-a plăcut”. Sper că „am realizat” un comentariu suficient de pertinent care să justifice, cum scrie la „reglemernt”, un vot pozitiv.  
    la textul   erotice II

  • ț   bobadil   12 Noiembrie 2015
    ț
    la textul   Ai stricat vreodată un popor?

  • colocvial   bobadil   12 Noiembrie 2015
    Recunosc că nu îmi place în general tonul colocvial în poezie, asta deși unii ar putea spune că îl folosesc și eu, dar asta e very debatable... în cazul de față în locul tău (desigur asta e aiurea din start) mi-aș asuma mai mult frazarea trecând-o la singular și aș mai primeni textul de erori lexicale/sintactice/semantice acolo unde nu au semnificație aparte. Altfel, un text pe care l-am simțit nu întâmplător. Te mai citesc.
    la textul   exercițiu de supraviețuire nr. 1

  • nu   Virgil   11 Noiembrie 2015
    nu
    la textul   Ai stricat vreodată un popor?

  • peace   bobadil   11 Noiembrie 2015
    Virgil, sper că și tu agreezi dialogul și că mergi la teatru la fel de mult ca mine, mai schimbi o mască veselă cu una tristă... apoi cu una poker face și îmi mai amintesc cum odată îmi atrăgeai atenția să nu mai adresez ție cu VIRGILE pentru că nu-ți place. Vezi, eu nu am uitat, dar nu mă supăr deloc deloc, dar oare pot să îndrăznesc să sper că de la acest răspuns al tău încolo îmi dai în fine voie să-ți spun și eu în adresarea către tine așa, pe șleau, VIRGILE?
    la textul   Ai stricat vreodată un popor?

  • de fapt vroiam sa spun ca   elena katamira   11 Noiembrie 2015
    de fapt vroiam sa spun ca desi  nu am nimic constructiv de spus, totusi am ales sa opinez:) 
    la textul   #colectiv

  • well bobadile, dacă ție îți   Virgil   10 Noiembrie 2015
    well bobadile, dacă ție îți place postura de victimă, cine sînt eu ca să ți-o refuz?...
    la textul   Ai stricat vreodată un popor?

  • adevărul   bobadil   10 Noiembrie 2015
    „e interesant însă să vezi cît de inconfortabil este uneori adevărul” Aceste cuvinte, venind din partea dragului și binecunoscutului (unora) nostru Virgil pot fi puse în highlight cam așa... „ACESTA, pe care EU vi-l spun acum, este ADEVĂRUL ȘI DOAR ADEVĂRUL, iar ceea ce spuneți voi sunt doar biete REACȚII reflexe în fața ADEVĂRULUI”, în fața cărora eu mă așez, le analizez și desigur finalmente mă amuz ca la zoo” Right?
    la textul   Ai stricat vreodată un popor?