ai muşcat din aerul meu până la sânge
întâmplător am trezit ecoul bolnav şi toate
păsările triste

ştiai că nu cred în semne când sunt cuminte
intru uşor în cerul desfăcut cum lingura intra în terciul cald
tu nu ai crezut în farfurii
stricate

când prea mult voiam trebuia să-ţi dai seama
că e fatal
eu ştiam că va fi dureros chiar dacă prea mult am trăit
în aşteptare unde şi acum prind cu gura siluetele umbrelor din noi

nebuniile tale m-au adus în colţuri strâmte
semnele aninate pe margini mă fac să-mi schimb drumul
peste prag