Tu știi cine sunt,
de aceea, când te lovesc, ochii tăi spun: stăpânul meu,
lovește-mă fără milă pe spate
dar cu blândețe peste mâini!

Vorbește-mi frumos, mai bine, dacă vrei tu, strigă-mă,
ține-mă strâns, stai aici, bucură-te,
dă-mi să mănânc și să beau,
spală-mi șosetele, adu-mi jucării!
Hai, adu-mi jucării.

Soarele meu, de ce ești rău pentru mine?
De ce mă alungi? Tu mă iubești și nu știi?
Nu ai habar ce mult îți lipsesc?
De aceea, stăpânul meu, faci din mine ce vrei,
Și tot tu te plângi și trântești ușile!?!

Dar sunt alții care nu mă știu,
care mă privesc și nu văd
care mă ascultă și nu aud;
ei mă lovesc peste mâini cu țărușul
și mă trag cu lanțul în groapă.

Tu de partea cui ești?
Ești o paiață? Ești tu
Fratele meu?
Carne din carnea mea și sânge din sângele meu?
Chiar ești?
Ești gol?
Te-ai prostit așa mult?
Mă iubești?

Tu știi cine sunt, înțelegi?!
Leagănă-mă, hai, vorbește-mi încet, îndelung răbdător.
Dacă vrei tu, ucide-mă.
Promit cu mâna pe inimă
să visez
tot timpul.